Parliamentary debates

Doamna Oana Niculescu-Mizil Ştefănescu Tohme:

Şomajul este în creştere, salariile sunt în scădere, pensiile sunt îngheţate, necorelate cu inflaţia şi de cele mai multe ori blamate. Potrivit Băncii Naţionale a României, la finalul anului trecut, ţara noastră avea datorii externe de 78,6 miliarde de euro. Din punctul meu de vedere acestea sunt realităţile României. Iar ca şi cetăţean care a fost ales parlamentar ca să rezolve problemele oamenilor, sunt revoltată!

Am fost trimişi de români în Parlament să luptăm pentru drepturile lor şi pentru viitorul mai bun al acestei ţări. Să facem legi bune, să sprijinim sectorul privat, să găsim soluţii pentru sectorul public, astfel încât românii să aibă unde să lucreze. Ce am făcut? Şomajul este în creştere. În februarie a fost de 8,3%, adică peste 762 de mii de persoane nu au un loc de muncă.

Salariile au scăzut. Au simţit-o românii, indiferent că lucrează la stat sau la privat, încă din ianuarie 2010. Cei mai mulţi s-au plâns că lefurile le-au fost diminuate cu cel puţin 5 sau chiar 10%. Este enorm acum, când de la combustibil, până la mâncare şi medicamente, toate preţurile cresc.

Despre pensii, e şi mai trist. Personal îmi e ruşine să mă uit în ochii bătrânilor României. Acum două săptămâni am stat de vorbă cu pensionarii de la Călăraşi, judeţ în care am fost delegată de partid să dau o mână de ajutor. Sunt trişti şi parcă condamnaţi pensionarii de azi. Şi eu vă întreb, cu ce drept noi, care trebuia să-i sprijinim, să le facem o bătrâneţe mai uşoară, le luăm azi pâinea de la gură? Eu înţeleg că ajutorul pe care-l primesc pensionarii azi nu este pomană, aşa cum blamează partidul aflat la guvernare, ci, doamnelor şi domnilor parlamentari, pensia bătrânului român este rezultatul contribuţiei lui la bugetul de stat, pe parcursul întregii activităţi. Deci, dacă sunt banii lor de drept, să-i dăm, că este ruşinos să stăm ani întregi să discutam despre plata pensiilor. Este obligaţia noastră! Să ne-o asumăm. Să căutăm soluţii pentru dezvoltarea economiei româneşti, să facem în aşa fel încât să devenim productivi, nu să tăiem drepturile oamenilor.

Dar ca să facem asta, trebuie ca noi înşine să muncim. Ca o echipă. Să ne toleram, să ne sprijinim, nu să ne batem pe funcţii. De câţiva ani ţara asta este în regres. Politica este percepută de oameni ca o mocirlă naţională. Partidele îşi spală rufele în public, politicienii se atacă între ei, îşi ponegresc familiile, îşi defăimează colegii. Nu aşa se face politica adevărată într-o ţară liberă! Suntem în Săptămâna Patimilor şi ar trebui să ne îndreptam cu adevărat către cei care sunt în suferinţă, către cei care ne-au votat! Haideţi, stimaţi colegi, să ne unim eforturile pentru români! Speranţa moare ultima, iar eu încă sper că "se poate" să le îmbunătăţim viaţa, doar să avem voinţă comună.