Parliamentary debates

Doamna Cristina-Ancuţa Pocora:

"Traian Băsescu îi face pe români să plângă după Ceauşescu, iar pe tineri îi aruncă la coşul de gunoi"

Decizia premierului-preşedinte Traian Băsescu, însuşită de PDL, UNPR şi UDMR, de a face rost cu orice preţ de bani la bugetul de stat, prin măsurile dure anunţate deja, are consecinţe catastrofale pe termen mediu şi lung.

Cei mai loviţi de acestea sunt, din păcate, tinerii. Fie că sunt la început de drum, fie că deja au o familie, tinerii sunt cei mai afectaţi de măsurile dure ale actualilor guvernanţi. Ei sunt cei care îşi doresc să se perfecţioneze profesional, ei sunt cei care îşi doresc o casă, îşi doresc copii, îşi doresc un trai mai bun, iar dorinţele lor sunt absolut justificate şi de bun-simţ. Ei sunt cei care au nevoie de credite de la bănci, au nevoie de sprijin pentru creşterea copiilor, au nevoie de un sistem economic guvernat de legi clare şi corecte care să le ofere şanse de muncă şi afirmare. Ei sunt cei care pun ţara în mişcare, motorul societăţii.

Guvernul Băsescu nu înţelege însă acest lucru, fiind prea preocupat de satisfacerea clientelei politice. Mai mult, se face că nu înţelege sau ignoră total prevederile articolului 47 din Constituţie, potrivit căruia "statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent".

Care trai decent, domnilor preşedinte şi miniştri, când tinerii din ziua de azi se gândesc cu groază cum vor face faţă vieţii de zi cu zi în momentul în care salariile lor vor fi tăiate cu 25 la sută şi pensiile părinţilor lor cu 15 la sută, când îşi vor pierde locul de muncă, când indemnizaţiile pentru mame vor fi micşorate drastic, şi asta doar pentru că nu aţi fost în stare să îndepliniţi cea mai elementară prevedere constituţională. Cu ce bani îşi vor plăti aceşti tineri ratele la bancă, dările către stat, educaţia copiilor, cele necesare zi de zi dacă dumneavoastră, domnilor preşedinte şi miniştri, prin incompetenţa de care daţi dovadă, îi condamnaţi pe aceştia la o viaţă plină de privaţiuni?

Mai mult, ca şi cum efectele guvernării dezastruoase nu ar fi fost suficiente pentru perioada pe care o traversăm, Guvernul Băsescu are grijă să pună sub semnul întrebării şi pensia la care tinerii de astăzi ar avea dreptul peste câţiva zeci de ani. Măsura blocării virării Pilonului II de pensii private obligatorii are drept consecinţă condamnarea cetăţenilor la o pensie incertă, care ar avea drept sursă doar sistemul public de pensii care, după cum ne demonstrează Guvernul Băsescu, poate fi la cheremul politicienilor. Conform analizei Asociaţiei pentru Pensiile Administrate Privat din România, "orice afectare a contribuţiei virate către Pilonul II mută practic sume importante dinspre economisire şi investiţii către consum şi risipă, adică exact opusul măsurilor necesare acum economiei româneşti".

Toate acestea vor avea următoarele consecinţe pe termen mediu şi lung: plecarea masivă a tinerilor din ţară, mai ales a specialiştilor de care avem atâta nevoie, disoluţia familiei, scăderea natalităţii şi creşterea mortalităţii infantile (unde, deja, din păcate, ocupăm un loc fruntaş în Europa), creşterea numărului de şomeri la cote inimaginabile în urmă cu câţiva ani de zile, creşterea abandonului şcolar şi a numărului de analfabeţi, condamnarea pensionarilor şi a persoanelor asistate la condiţii inumane de viaţă. Aceasta este România pe care Guvernul Băsescu o creionează astăzi.

Dispreţ, cinism, imoralitate, minciună şi incompetenţă, este tot ceea ce poate dovedi Guvernul Băsescu astăzi. De aceea, până nu este prea târziu, este momentul să-i schimbăm pe cei care pun sub semnul întrebării însuşi dreptul la viaţă stipulat în aceeaşi Constituţie care în ochii lor nu mai valorează nimic.

Vina cea mai mare a premierului-preşedinte Traian Băsescu este aceea că la 20 de ani de la Revoluţie, prin acţiunile sale iresponsabile, a reuşit să trezească în români ideea că "era mai bine pe vremea lui Ceauşescu!" şi atunci, stau şi mă întreb, pentru ce sau, mai exact, pentru cine s-au sacrificat, în mod ironic, tot tinerii în decembrie 1989? Iată o întrebare dureroasă, la fel ca şi sentimentul jertfei inutile a atâtor vieţi pentru libertate şi democraţie, sentiment ce cuprinde tot mai mulţi români.