Parliamentary debates

Domnul Vasile Soporan:

Domnule preşedinte, stimaţi colegi,

Declaraţia politică pe care doresc să o supun atenţiei dvs este următoarea: "Legea prefectului - între profesionalism şi politizare"

Legea privind instituţia prefectului a apărut ca o necesitate, în urma dorinţei cabinetului Năstase de a asigura depolitizarea şi profesionalizarea instituţiei reprezentantului teritorial al statului.

Această opţiune nu a putut fi impusă ca necesitate în procesul de aderare la Uniunea Europeană, deoarece din studiul aceastei instituţii, care funcţionează la nivel european, se constată că nu există un singur model de reprezentare şi funcşionare.

Situaţiile, prezente la nivel european, variază de la situarea în această poziţie a unor reprezentanţi politici desemnaţi pe criterii politice până la eliminarea reprezentantului teritorial al statului din structura administrativă existentă la nivel local.

Luând cazul ţărilor care au fost acceptate în primul val în Uniunea Europeană, constatăm că, în Polonia, reprezentantul teritorial al statului (voievodul) este desemnat pe criterii politice şi are atribuţii importante în coordonarea serviciilor deconcentrate, verificarea legalităţii actelor administrative, reprezentarea autorităţii statului şi în gestionarea resurselor financiare care sunt atribuite de la nivel central, în Ungaria funcţionează oficii pentru verificarea legalităţii actelor administrative, cu grad de competenţă pentru mai multe judeţe, şeful oficiului fiind un funcţionar de carieră, desemnat în urma unui concurs, iar în Cehia a fost desfiinţată această instituţie a reprezentantului teritorial al statului.

Prin urmare, nu se poate discuta de un model unic, funcţional, de nivel european, care, obligatoriu, în condiţii de criză, ar trebui preluat şi introdus în termen record, după o aşteptare de clarificare record de peste un an de zile.

Pentru a realiza obiectivul profesionalizării şi depolitizării, în perioada premergătoare apariţiei acestei legi, în cadrul Unităţii Centrale pentru Reforma Administraţiei Publice, prin "Proiectul de înfrăţire instituţională între Ministerul Administraţiei Publice din România şi Ministerul Funcţiei Publice, Reformei Statului şi Amenajării Teritoriului din Franţa şi Preşedenţia Consiliului de Miniştrii din Italia" ( proiect finanţat de PHARE ), s-a constituit grupa de lucru privind reforma instituţiei Prefectului, în care Guvernul României a beneficiat de consultanţa Uniunii Europene prin reprezentanţii Franţei şi Italiei.

La momentul respectiv, atribuţiile prefectului erau reglemenentate de Constituţia României şi Legea 215/2001.

După o perioadă pregătitoare, situată în intervalul 2001-2004, intensă în activitate şi prin asigurarea expertizei reprezentanţilor Uniunii Europene, Parlamentul României a adoptat, pe data de 12 iulie 2004, Legea privind instituţia prefectului, Legea nr.340/2004, care a stabilit trecerea acestei poziţii din categoria demnitarilor în categoria înalţilor funcţionari publici, creându-se Corpul prefecţilor şi Corpul subprefecţilor. Prin urmare, conform legii, prefectul şi subprefectul nu pot fi membri ai unui partid politic sub sancţiunea eliberării lor din funcţie.

În lege sunt precizate, în conformitate cu normele care funcţionează în ţările membre ale Uniunii Europene, atribuţiile prefectului, principiile pe care se întemeiază activitatea prefectului, modul de finanţare a activităţilor din cadrul instituţiei prefectului.

Statistic, legea la care facem referire cuprinde 7 capitole, care grupează 44 de articole. Conform Ordonanţei de urgenţă, Proiectul de Lege privind prefectul şi instituţia prefectului, prezentat pe 4 noiembrie 2005 de Ministerul Administraţiei şi Internelor, se abrogă în întregime un capitol şi 15 articole, se modifică 19 articole şi se introduc 7 noi articole. Practic, ce s-a schimbat în România şi la nivelul Uniunii Europene pentru ca o lege europeană, realizată cu expertiză europeană, să fie schimbată în întregime?

S-au schimbat obiectivele? S-au schimbat cerinţele Uniunii Europene? Un singur lucru s-a schimbat în România, s-a schimbat puterea executivă care doreşte, fără consultanşă europeană, să transforme Legea prefectului în Legea privind deprofesionalizarea şi politizarea instituşiei prefectului sau Legea pentru oficializarea clientelei politice sau în Legea pentru onorarea durabilă a rudelor nepolitizate. Toate aceste lucruri s-au întâmplat la sfârşitul anului 2005.

Toţi prefecţii şi subprefecţii prezenţi la post au fost numiţi pe criterii politice în baza algoritmului negociat de formaţiunile prezente la guvernare. Astfel, 21 de poziţii au reprezentanţii PNL, 17 poziţii au reprezentanţii PD, 4 poziţii au reprezentanţii UDMR. Mai nou, Partidul Conservator (fost PUR şi aripă fluctuantă a viitoarei puteri) afirmă că doreşte 5 pozişii de prefect, dorind să-şi mulşumească, pe bună dreptate, militanţii de bază ai partidului.

Primul ministru şi ministrul de interne, în loc să pregătească condiţiile punerii în aplicare a Legii prefectului, au făcut o solicitare călduroasă militanţilor de partid ca, după 1 ianuarie 2006, să devină nemembri de partid şi să rămână, în continuare, militanşi de partid activi, sub acoperirea de înalţi funcţionari publici, iar pentru ca lucrurile să se întâmple după o lege europeană, vajnicii apăratori ai dreptăţii şi adevărului şi-au suflecat mânecile şi şi-au activat neuronii pentru a modifica, după propria voinşă, dorinţă şi interes, prevederile Legii prefectului. Neuronii nu au fost suficienţi pentru că nu au găsit o formă modificată, subtilă şi elegantă şi au pus în operă cea mai democratică formă de manifestare, aceea a eliminării articolelor care privesc recrutarea, selecşia, dezvoltarea carierei, evaluarea şi formarea continuă a prefecţilor şi subprefecţilor, deci partea din lege care-i deranja.

Într-o democraţie, dacă cineva sau ceva te deranjează, încerci o negociere, în care lupta este cea a argumentelor. În lipsa democraţiei, dacă cineva deranjează, se încearcă cu o ameninţare, se dau lecţii corective şi dacă acestea nu funcţionează se trece la suprimare (eliminare).

Unde aşezăm procedura propusă de guvernanşi? Vă las să răspundeţi cu sinceritate, în linişte, pentru dumneavoastră.

Ce lucruri i-au deranjat pe actualii guvernanţi?

În primul rând, condiţiile pentru ocuparea funcţiei de prefect şi subprefect au devenit neacceptabile şi în primul rând art.9 al. 2, lit. d) "a absolvit programe de formare şi perfecţionare în administraţia publică, organizate, după caz, de Institutul Naţional de Administraţie sau de alte instituţii specializate, din ţară sau din străinătate, şi a dobândit titlul ştiinţific de doctor în ştiinţe juridice sau administrative ori a exercitat cel puţin un mandat complet de parlamentar."

Deranjant pentru actualii guvernanţi este şi Corpul prefecţilor şi Corpul subprefecţilor. Nu i-a deranjat această structură, ci condiţia prezentă în art.13 alin.2: "Intrarea în Corpul prefecţilor, respectiv al subprefecţilor, se face la numirea în funcţie de prefect sau de subprefect, în urma concursului organizat în condiţiile legii".

Periculoasă pentru actuala putere este şi precizarea de la art. 31, alin.2: "Evaluarea performanţelor profesionale şi individuale ale prefecţilor se face de către o comisie constituită în condiţiile prevăzute de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici."

Pentru că nu au putut să prevadă clar în Legea prefectului, în condiţii specifice europene, că nu este necesară o pregătire de specializare, că nu este necesar un concurs şi nu este nevoie de evaluarea performanţelor personale, se aduc modificările dorite într-o nouă formă a Legii 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.

Să vedem cum şi de ce au reuşit?

Se stabilesc condiţiile cumulative pentru intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici ( art. 15, alin.2, alin.3) în care se prevede la punctul d): "a absolvit programele de formare specializată pentru ocuparea unei funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici" şi la punctul e) "a promovat concursul naţional pentru intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici."

În ceea ce priveşte procedura de intrare în categoria înalţilor funcţionari publici, art. 17 prevede :

Intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici se face prin concurs naţional. Recrutarea se face de către o comisie independentă, numită prin decizie a primului ministru.

Persoanele care au promovat concursul naţional prevăzut la alin. 1 pot fi numite în funcţiile publice corespunzătoare înalţilor funcţionari publici.

Structura, componenţa şi criteriile de desemnare a membrilor, atribuţiile şi modul de organizare şi funcţionare ale comisiei prevăzute la aliniatul (1) se stabilesc prin Hotărâre de Guvern".

Înainte de a trece la analiza modului în care aceste prevederi în întregul legii sunt respectate, doresc să fac o discuţie de principiu asupra art. 17.

Referirea din articol se face la categoria şi nu la Corpul înalţilor funcţionari publici, deoarece apartenenţa la o categorie nu dă stabilitatea şi competenţa profesională pe care o are apartenenţa la un corp. Existenţa unui corp definit impune şi un statut corespunzător, care ar trebui stabilit tot prin lege. Dacă intrarea în corp se face prin concurs naţional, părăsirea corpului (categoria) înalţilor funcţionari publici nu se face odată cu părăsirea funcţiei publice specifică categoriei înalţilor funcţionari publici.

Deoarece prefectul, potrivit Legii prefectului, "este garantul respectării la nivel local a legii şi a ordinii publice", el nu poate face parte strict numai din această categorie. Prin atribuţii, el reprezintă o categorie specială a înalţilor funcţionari publici, care ar trebui definită ca atare.

O discuţie pe fond, arată faptul că intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici, dacă se face prin concurs naţional, nu se poate face prin intermediul unei comisii numite prin decizie a primului ministru. Motivaţia este dată de două motive: primul, pentru faptul că primul ministru, prin calitatea pe care o are, nu poate să facă numirea unei comisii independente, al doilea motiv, fiind legat de faptul că primul ministru nu poate lua decizii acolo unde numirea este stabilită prin Hotărâre de Guvern (Numirea prefecţilor se face de Guvern - proiect Lege privind prefectul şi instituţia prefectului art.1 alin.2).

Chiar şi cu imperfecţiunile voite arătate, prevederile legii nu corespund cerinţelor actualilor guvernanţi şi, din acest motiv, spre sfârşitul acesteia, se aduc următoarele precizări lămuritoare în articolul 91⁶:

• prefecţii în funcţie la data de 1 decembrie pot fi numiţi în funcţii publice de prefect prin examen de atestare pe post, organizat până la data de 31 decembrie 2005;
• pot participa la concurs persoanele care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 50, lit.g;
• condiţiile de participare la examenul de atestare pe post, precum şi condiţiile de organizare şi desfăşurare a examenului de atestare pe post se stabilesc prin Hotărâre a Guvernului, fără a se preciza, aşa cum ar trebui făcut acest lucru la nivelul fiecărui concurs, termenul până la care se aduce la cunoştinţă posibililor participanţi înaintea concursului.

Prin urmare, concursul nu este deschis, este ca o licitaţie cu "un caiet de sarcini" în care stabilirea unor condiţii se face nu în funcţie de obiective (profesionalizare, depolitizare), ci în funcţie de candidaţii doriţi.

Procedura de concurs la nivelul prefecţilor şi subprefecţilor, după forma proiectului, este sub nivelul celui organizat pentru ocuparea postului de secretar al consiliului local şi nu respectă procedurile stabilite prin lege pentru orice concurs:

Art.51 alin.2, lit.c: "Concursul are la bază principiul competiţiei deschise, transparenţei, meritelor profesionale şi competenţei, precum şi cel al egalităţii accesului la funcţiile publice pentru fiecare cetăţean care îndeplineşte condiţiile legale."

Art.51 alin.4: "Condiţiile de desfăşurare a concursului vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea a III-A, cu cel puţin 30 de zile înainte de data desfăşurării concursului."

Fiind conştienţi de faptul că prin examenul de atestare nu vor rezolva toate cazurile, se propune un alt set de derogări prevăzute la Art. 91⁷. Astfel : "Prin derogare de la dispoziţiile prezentei legi, în cursul anilor 2005 şi 2006, pot participa la concurs persoanele care nu îndeplinesc următoarea condiţie legală, adică "a absolvit programele de formare specializate pentru ocuparea unei funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici".

Ce puteau să facă în locul schimbării a două legi?

Puteau să realizeze, conform dorinţei pe care o au, o singură lege cu un singur articol şi cu trei alineate:

"Articol unic: Indiferent de condiţiile legi, pentru perioada când Alianţa D.A. se află la guvernare, posturile depolitizate de prefect şi subprefect pot să fie ocupate de militanşi ai partidelor componente ale coaliţiei, de rude apropiate sau dobândite prin cununie, botez şi alte forme de clientelă politică avută sau dobândită, în urma unui concurs cu puncte obligatorii şi liber prestabilite în funcşie de candidaţi.

Dobândită, această calitate, ea rămâne veşnică, indiferent de prestaţia oferită şi rezultatele obţinute, posesorul ei neputând fi înlocuit, deoarece actul va fi definit ca un act cu puternice conotaţii politice, un atentat la statutul european, profesionalizat şi depolitizat al înaltului funcţionar public.

Cu ducerea la îndeplinire a acestor prevederi se desemnează cea mai apolitică funcţie din sistemul administrativ, aceea de prim-ministru.

Acesta va ataca, va centra, va şuta, va apăra şi într-un interval demn de întrecerile stahanoviste, va unge după un ceremonial fastuos pe cei pe care istoria i-a desemnat să fie structuraţi după şablonul profesionalizării şi depolitizării europene.

Dacă acest sistem, propus ca fiind european, ar fi aplicat la alte structuri, am asista la scenarii hazlii; spre exemplu, dacă pentru corpul ofiţerilor şi al generalilor, Parlamentul ar da o lege asupra funcţionării acestui corp, după care ar introduce pentru o perioadă de doi ani excepţii şi derogari, în aşa fel încât cei care îndeplinesc atribuţiile unui post, care se echivalează, prin lege, la general, ar putea, în baza legii, să ocupe poziţia de general, în urma unui atestat pe post şi să intre victorios în corpul generalilor, intrarea făcându-se pe viaşă.

Nu este importantă pregătirea, nu este importantă vechimea, nu este importantă experienţa, importantă este doar construcţia politică".

Asemenea scenarii sunt posibile în perioade revoluţionare, în timpul confruntărilor, unde apelul de seară poate să rezolve unele situaţii meritoase pentru acele vremuri. Suntem, în România, într-o asemenea situaţie? Vă las să daţi singuri răspunsul.

Prin urmare, în momentul de faţă, criteriul politic este predominant criteriului profesional.

În concluzie, proiectele de legi care vizează prefectul şi instituşia prefectului şi cea referitoare la statutul funcţionarilor publici nu vizează "dezvoltarea unui corp al funcţionarilor publici profesionist, stabil şi neutru", aşa după cum se spune în expunerea de motive.

În acelaşi timp, regulile generale privind condiţiile de ocupare a unei funcţii publice din categoria înalţilor funcţionari publici, modul de organizare a concursului de recrutare, evaluarea, perfecţionarea profesională şi mobilitatea funcţionarilor publici distrug prevederile europene ale legilor in vigoare, realizându-se condiţii pentru numirea pe criterii politice a unor persoane, care, prin procedura propusă, devin de a doua zi profesoinişti şi lipsiţi de interes şi militantism politic.

De altfel, din toate poziţiile, actualii guvernanţi solicită, în toate posturile, numirea unor lideri activişti de partid, capabili să înţeleagă şi să pună în operă programul de guvernare.

Construcţia legislativă este o dovadă a materializării acestei mentalităţi păguboase pentru România prin scăderea eficienţei, stabilităţii şi durabilităţii prevederilor care reglementează sistemul administrativ.

Consider, cu argumentele arătate anterior, că ordonanţa de urgenţă privind instituţia prefectului nu clarifică aspectele legate de profesionalizarea funcţiei prefectului, ci dimpotrivă realizează proceduri nejustificate la nivel european, care permit o politizare excesivă a întregului sistem administrativ.

Prin urmare, consider că argumentele actualei puteri nu sunt în concordanţă cu efectele pe care le creează textul de lege, iar legea poate fi denumită fără greşeală "Legea privind deprofesionalizarea şi politizarea prefectului şi a instituţiei prefectului".

Chiar dacă democraţia votului va da câştig de cauză acestei legi, consider că acestă construcţie nu este durabilă, se încearcă o intrare prin uşa din dos, pe nevăzute, pe neauzite a celor care mâine vor să se prevaleze de statutul de înalt funcţionar public. România, în perspectiva integrării în UE, nu are nevoie de o asemenea construcţie, construcţie care nu poate fi acceptată decât ca una de conjunctură, forţată politic.

Dorinţele de putere politică nemăsurată v-au împiedicat, stimaţi guvernanţi, să gândiţi în perspectivă, să acţionaţi în baza prioritaţilor şi să duceţi mai departe o construcţie modernă europeană a sistemului administrativ, care a fost aprobată, într-o prima etapă în 2001, ca Strategie pentru accelerarea reformei în administraţia publică, urmată de Strategia actualizată a Guvernului privind accelerarea reformei administraţiei publice din mai 2004, care a definit urmatoarele priorităţi:

• reforma funcţiei publice, care va asigura crearea unui corp profesionist de funcţionari publici, stabil şi neutru din punct de vedere politic prin implementarea unui cadru legislativ unitar şi coerent şi dezvoltarea coeziunii strategiilor de management al resurselor umane şi de instruire profesională, prin deplinul angajament al ministerelor, agenţiilor şi al altor organisme guvernamentale;
• reforma administraţiei publice locale prin care se va continua procesul de descentralizare şi de deconcentrare a serviciilor publice;
• îmbunătăţirea procesului de formulare a politicilor publice

Prin ceea ce aţi făcut aţi mimat reforma, aţi folosit cu energie ambalaje şi nu conţinutul şi aţi compromis pentru o bună perioadă de timp reforma administraţiei publice, prin politizare şi deprofesionalizare.

Luarea în discuţie a pachetului de legi reprezintă primul examen de după raportul de ţară pe 2005. Pentru a cunoaşte modul în care trebuie tratate prevederile cuprinse în pachetul de legi este important să cunoaştem aprecierile făcute în cadrul raportului.

Acestea se transformă într-un ghid de reală utilitate pentru modul în care trebuie să arate viitoarele legi care vizează administraţia publică locală. Cu justificarea facută, prezint, în cele ce urmează, sintetic, aprecierile cuprinse în cadrul raportului de ţară pe 2005:

I. Accelerarea procesului de descentralizare

1. Lipsa de claritate în ceea ce priveşte alocarea responsabilităşilor şi a resurselor financiare între diferitele niveluri de guvernare.
2. Procesul de transferare a puterilor la nivelurile inferioare este departe de a fi finalizat (competenţele diferitelor niveluri de guvernare nu au fost clarificate, nu există transferuri corespunzătoare de resurse financiare, dreptul de luare a deciziilor, de oportunitate nu există suficient clarificat).
3. Autonomia locală financiară este limitată de capacitatea inadecvată a autorităţile locale de a-şi genera propriile venituri.
4. Autorităţile locale se află în imposibilitatea de a-şi gestiona angajaşii.

II. În aprecierea reformei pentru funcţia publică.

Progres scăzut cu privire la conceptul, ritmul de implementare şi eficacitatea reformei publice;

Lipsa de coerenţă şi claritate în activitatea actorilor principali.

Lipsa de angajament politic real, de determinare şi susţinere dincolo de declaraţiile de sprijin pentru conceptul de reformă a funcţiei publice.

Lipsa de angajament politic real pentru separarea rolului politicului de cel al administraţiei. În acest sens, funcţia publică mai are de parcurs un drum până va putea fi considerată apolitică şi profesionistă.

Propunerea realizării unui sistem unitar de salarizare nu a progresat dincolo de stabilirea unei comisii interministeriale pe această tematică.

În ceea ce priveşte structura carierei, promovarea şi procedurile de evaluare nu pot fi semnalate progrese. Se înregistrează o lipsă de claritate şi transparenşă privind protecţia asigurată funcţionarilor publici prin reducerea naturii discreţionare a întregului proces.

Mobilitatea funcţionarilor publici rămâne o problemă încă nerezolvată.

Situaţia este gravă şi prin faptul că în Raportul de ţară pe anul 2005 aprecierile nu sunt pozitive şi relevă necesitatea de continuare a eforturilor. În mod concret este necesar să se facă o analiză în detaliu a recomandărilor prevăzute în cadrul raportului pentru a realiza reforma administraţiei publice, în special pentru continuarea profesionalizării funcţiei publice şi ocuparea cu personal adecvat şi remunerat corespunzător în cadrul administraţiei, elemente considerate necesare pentru a aplica şi a pune în executare reglementările UE.

Concluzile raportului apreciază necesitatea realizării reformei administraţiei publice, în mod special pentru continuarea profesionalizării funcţiei publice şi ocuparea cu personal adecvat şi remunerarea corespunzătoare în cadrul administraţiei, elemente considerate necesare pentru a aplica şi a pune în executare reglementările Uniunii Europene.

Stimaţi guvernanţi, vă invităm să ţineţi seama de aceste aprecieri.