Parliamentary debates

Domnul Ion Dumitru:

"România şi dezvoltarea durabilă"

Segmentul de biosferă care acoperă spaţiul românesc a fost înzestrat cu biodiversitate de excepţie şi cu resurse naturale extrem de bogate. România a fost printre primele ţări ale Europei care a început o exploatare neraţională a resurselor ei, odată cu sfârşitul secolului, resurse care au servit dezvoltării altor state, dar nu României.

Perdantă mai ales în al Doilea Război Mondial, resursele naturale au fost angajate în plata unor mari despăgubiri de război, ca apoi să fie absorbite de un sistem economic contraproductiv, neeficient, care a perpetuat subdezvoltarea pe termen lung, corelat cu degradarea naturii. După 1990, România a ales calea involuţiei economice, pe fondul unei risipe fără precedent, pe fondul degradării foarte accelerate a patrimoniului natural.

În mai puţin de 10 ani, patrimoniul natural şi agricol al României s-a diminuat cu peste 22 miliarde dolari SUA, îndeosebi prin: distrugerea a circa 360.000 hectare pădure; distrugerea a circa 200.000 hectare pomi; distrugerea a circa 150.000 hectare viţă de vie; reducerea cu peste 39% a stării de fertilitate a solului, prin demineralizare, eroziunea solului, alunecări, deşertificări etc.; reducerea cu peste 60% a performanţei sistemelor agricole; abandonarea producţiei interne de produse alimentare în favoarea importului, ceea ce a creat premisele unei crize economice şi sociale fără precedent, asemănătoare cu cea din Asia dinaintea revoluţiei verzi; arhitectura peisagistică a României a suferit degradări greu de recuperat şi care nu se vor putea recupera decât în decursul mai multor generaţii; poluarea morală a constituit cel mai mare fenomen de poluare, cu implicaţii grave asupra erodării resurselor de tot felul şi a biodiversităţii.

Guvernul care a venit la putere trebuie să stopeze aceste fenomene, altfel România va deveni, în următorii 20 de ani, ţara cu cel mai sărac patrimoniu natural din Europa. Să nu uităm că, pentru refacerea echilibrelor naturale pierdute, România ar trebui să planteze, în următorii 10 ani, cel puţin un milion de hectare de pădure şi să-şi refacă potenţialul de producţie a sistemelor naturale şi agricole.

Dacă acest lucru nu se va întâmpla, conceptul de "dezvoltare durabilă" va rămâne un subiect pentru simpozioane şi dezbateri, segmentul românesc al biosferei situându-se în afara noţiunilor de conservare şi gestionare a resurselor şi biodiversităţii, iar societatea românească va rămâne în exteriorul definiţiei noţiunii de "civilizaţie".