Parliamentary debates

Domnul Iuliu Nosa:

Titlul intervenţiei mele de astăzi este "Băsescu, Parlamentul şi modificarea Constituţiei."

Traian Băsescu are de ce să urască Parlamentul. Până la urmă această instituţie este cea care i-a dat cele mai mari emoţii, i-a aplicat cea mai umilitoare lecţie şi l-a trimis la un pas de o premieră istorică - primul preşedinte care ar fi putut fi demis.

Însă această experienţă, umilinţă şi ruşine trăite în acele clipe nu cred că vor putea fi uitate vreodată de preşedintele ţării. Traian Băsescu nu va uita vreodată cutezanţa parlamentarilor, celor atât de bine ştiuţi de toată lumea - "322" - îndrăzneala de a-l trimite forţat pe preşedinte înapoi la "popor".

Acelaşi Parlament a băgat însă spaima şi în premierul Emil Boc, acesta fiind şi el, la rândul său, primul prim-ministru din istoria României care a fost demis de Parlament.

De aceea nu ne miră deloc faptul că principala preocupare a preşedintelui şi a premierului, sau a preşedintelui-premier, că nici nu mai ştii care ce funcţie ocupă, este de a modifica Constituţia.

Nu contează că românii mor de foame, rămân fără slujbe, fără afaceri. Nu contează că avem din ce în ce mai mulţi şomeri şi nici că nu reuşim să atragem fonduri europene atât de necesare pentru redresarea economică a ţării.

Pentru Băsescu, pentru că pe Boc nu îl mai punem la socoteală, nu contează decât modificarea Constituţiei. Astfel, vrea să îşi asigure puterea deplină. Mi-e teamă să amintesc de dictatură, dar parcă singurul scop al actualului preşedinte este dictatura. Sau cel puţin obţinerea unei republici prezidenţiale, în care el să poată nestingherit să îşi spună părerea în ceea ce priveşte guvernul şi parlamentul.

Dintr-o ţară care se doreşte democratică, unde acest fapt implică un raport de egalitate între puterile statului, România ar putea deveni un colţ de lume unde principalele puteri nu funcţionează sau funcţionează după cum vrea Băsescu.