Parliamentary debates

Doamna Alina-Ştefania Gorghiu:

"Despre pensionari, putere şi nesimţire"

Încep declaraţia politică de astăzi cerând scuze celor care au fost subiect de primă pagină a ziarelor şi de prime time în jurnalele de ştiri, acei oameni care au o vârstă înaintată şi cărora toate aceste discuţii le-au creat neplăcuta impresie că încurcă pe cineva. Le cer scuze pensionarilor!

Ştiu că aşteptau acest gest din partea reprezentanţilor puterii. Îi anunţ că este o aşteptare care nu aduce nimic bun, din contră: noi idei de reducere la buget pe seama celor care primesc oricum prea puţin din partea statului. "Reparaţiile acestea istorice", cum numea cineva tăierile dure în pensii şi salarii, sunt departe de a fi soluţia ieşirii din criză, dar ne sunt ambalate şi vândute cu o prezentare mincinoasă pentru a masca lipsa de control a situaţiei din ţară. Aşa am ajuns să urâm pensionarii din magistratură, angajaţii de la stat (culmea, chiar şi pe cei cu salarii de mizerie!), am ajuns să detestăm pensiile piloţilor, altădată aclamaţi la scenă deschisă, ale parlamentarilor "nesimţiţi", cum plin de respect i-a numit primul ministru al României, chiar şi pensiile militarilor.

Despre aceştia vreau să vorbesc astăzi, o categorie specială prin natura meseriei alese, a privaţiunilor la care au fost supuşi actualii pensionari din armata română în timpul serviciului militar şi acum prin modul de calcul al pensiei.

Foarte mulţi dintre rezerviştii militari de azi, indiferent de structura din care provin, sunt parte din preţul plătit de România pentru integrarea în structurile euroatlantice; ei au fost nevoiţi să părăsească sistemul cu mult înaintea vârstei de pensionare şi au făcut-o pentru că aceea a fost cerinţa atunci... Armata este prima instituţie a statului român care a făcut cu adevărat o reformă reală, s-a aliniat la prevederile Tratatului de la Viena şi, din 1996 până în 2007, efectivele militare au fost reduse de la peste 350.000 la circa 75.000.

Ei nu au "pensii nesimţite", aşa cum i-au catalogat mulţi dintre reprezentanţii clasei politice de azi. Pensia lor medie este în jurul valorii de 1400 lei.

Nu găsesc niciun argument în favoarea includerii acum a pensiilor militare în Legea privind sistemul unitar de pensii publice şi recalcularea lor pe baza unor principii care nu li s-au aplicat vreodată, în afară de preferinţa actualei puteri de a fi împotriva legii. Îi anunţ pe stimabilii guvernanţi că în acest caz putem discuta de încălcarea Constituţiei, a jurisprudenţei Curţii Constituţionale a României, a legislaţiei Uniunii Europene, chiar a jurisprudenţei CEDO.

Felul în care ne-a fost livrată ideea reducerii pensiilor militare este cel puţin josnic, prin inducerea ideii de discriminare pe care ar face-o statul privilegind cadrele militare. Nu a fost nevoie decât de o scânteie pentru ca spiritele celorlalţi pensionari să se aprindă şi să se ajungă la falsa concluzie că se face dreptate. Suntem departe, stimaţi colegi, prin această lege a pensiilor, de ceea ce numim dreptate. Din contră, punem la zid nediferenţiat nişte oameni care şi-au ales cariera militară, au acceptat regimul cazon şi au ajuns la vârsta pensionării sau au fost pensionaţi forţat, cu promisiunea respectării contractului cu ţara.

Acum, când a venit vremea ca statul să-şi respecte partea de înţelegere, pensionarii din armată sunt printre primii sacrificaţi, pentru că este mai la îndemână să tai un drept câştigat decât să găseşti resurse bugetare autentice.

Şi pentru că am discutat despre lege, drepturi şi jurisprudenţă, adaug, în calitate de jurist şi preşedinte al Comisiei juridice a Partidului Naţional Liberal, că nu am întâlnit până acum o mai flagrantă încălcare a principiului neretroactivităţii unei legi, dacă îmi este permisă comparaţia.

Mai mult, proiectul de lege privind sistemul unitar de pensii, aflat acum pe rolul Camerei Deputaţilor, contravine legislaţiei comunitare privind structurarea sistemelor de securitate socială în trei piloni, prin integrarea nepermisă în pilonul 1 (care acoperă doar schemele de bază, generale) a sistemului ocupaţional din care fac parte militarii, poliţiştii şi magistraţii, categorii care reprezintă pilonul 2. România nu poate fi străină de aplicarea acestui sistem, deoarece i s-a acordat consiliere juridică, la Bruxelles, la 31 ianuarie 2007, în privinţa încadrării sistemelor speciale de asigurări sociale şi/sau de pensii în "sisteme de securitate socială legate de profesie". Conform reglementărilor comunitare, criteriile decisive pentru încadrarea unui sistem de securitate socială ca sistem ocupaţional sunt îndeplinite în totalitate de actuala lege a pensiilor militare de stat din România. Aşadar, sub incidenţa acestei legi intră o categorie particulară de lucrători - cadrele militare, cum sunt definite de legislaţia română - pentru care acordarea pensiei este direct legată de durata serviciului militar/pensia este calculată prin raportare la ultimul salariu al lucrătorului, respectiv ultima soldă a cadrului militar.

Consider că este nedrept şi neproductiv să ceri pensionarilor militari să le fie ruşine pentru suma pe care o primesc acum, încadrându-i la "nesimţiţi", o nouă categorie profesională în accepţiunea PDL. Se puteau găsi alte metode şi alte locuri de unde să se facă reduceri, de exemplu din salariile directorilor ilegali din instituţiile deconcentrate. Asta fiind primul exemplu care îmi vine în minte. Vă asigur că lista este lungă şi cuprinzătoare.

Închei mulţumindu-le pensionarilor militari din Colegiul nr.22 al capitalei, pe care îl reprezint, pentru eleganţa şi corectitudinea pe care le afişează atunci când îşi expun punctul de vedere în legătură cu situaţia penibilă în care i-a pus guvernul. Este o lecţie de viaţă din care mulţi avem ce învăţa.