Parliamentary debates

Domnul Vasile Filip Soporan:

Declaraţie politică "Integrarea europeană şi problemele de fond ale României"

Stimaţi colegi,

Doresc să fac o declaraţie politică cu titlul: "Integrarea europeană şi problemele de fond ale României".

În aceste zile se numără steguleţele roşii pe care oficialii Uniunii Europene le aşează în dreptul României.

Temele nu au fost făcute pentru domenii vitale, cum ar fi: agricultura, finanţele publice, utilizarea transparentă a resurselor financiare, sănătate publică şi profesionalizarea administraţiei publice.

Sănătatea publică a scăpat de sub control, pensionarii îşi revendică dreptul la viaţă, la sănătate, la tratament, dar actualii guvernanţi au alte preocupări, care nu sunt legate de buna guvernare, ci de spectacolul promovării unei imagini trecute ingenios prin sistemul de lentile şi de filtru al unui proces legat de intoxicare şi dezintoxicare.

Partidul Democrat nu este de acord cu bilanţul celor 500 de zile de activitate a Guvernului, arătând că nu vrea să suporte nerealizările miniştrilor liberali.

Trădătorii din PNL aşteaptă la colţ moţiunea de cenzură, Emil Boc îi ameninţă pe liberali cu moţiunea opoziţiei, Premierul Tăriceanu ameninţă marionetele din PNL, Stolojan declară că nu vrea scaunul lui Tăriceanu şi se declară, încă o data, pentru o fuziune PNL-PD, recunoscând că, un asemenea demers politic, este imposibil din moment ce liderii marcanţi ai celor două formaţiuni s-au angajat în dispute verbale remarcabile.

Asistăm la jocuri politice şi mai puţin la construcţii politice care să conducă la strategii de dezvoltare. Dezvoltarea, în concepţia actualilor guvernanţi, nu este legată de dezvoltarea economică şi satisfacerea nevoilor de mai bine a populaţiei, din care o treime trebuie să depăşească de urgenţă pragul sărăciei pentru ca integrarea europeană să fie una reală.

Nu se analizează în mod serios starea economică a României, nu se cuantifică problemele reale ale României, nu sunt definite, în mod concret, obiectivele României în contextul integrării şi a intereselor Uniunii Europene într-o economie globalizată, unde se percepe pericolul expansiunii asiatice şi a lipsei performanţelor într-o confruntare economică directă cu SUA.

România este într-o stare de criză care se va accentua în perioada realizării standardelor UE. Dacă analizăm indicele de ocupare a populaţiei, România, cu un indice de 20%, este mult în urma Ungariei, care are 39%, şi a Bulgariei, care are 29%, ca să folosesc doar două exemple.

Mecanismele economiei de piaţă, în perioada guvernării de dreapta, nu au adus dezvoltare şi nu au creat bogăţie decât pentru foarte puţini.

În România, din păcate, nu au funcţionat modele de dezvoltare, nici la nivel general, nici la nivel local.

În momentul în care se pune un accent deosebit pe construcţia Europei sociale, România poate să facă parte din această construcţie după ce, ca să dau doar exemplul judeţului Cluj, starea economică s-a degradat substanţial după 1989. Asfel, în 1989, numărul angajaţilor era 284.522, în timp ce în 2005 a ajuns la doar 185.402 angajaţi. Producţia industrială, în 1989, era de 2, 470 miliarde $, ajungând la 1,14 miliarde $, în 2005. Raportul salariaţi-pensionari, în 1989, era de 3,5, iar în 2005 raporul a ajuns la 1,2. Numărul de locuinţe construite în perioada 1979-1989 a fost 60.371, iar cele construite în perioada 1990-2005 au fost de 14.036. În 1989, dintr-un salariu mediu se puteau achiziţiona 4.709 kwh sau 3.061 mc gaz metan, pe când în 2005 se puteau achiziţiona 1.749 kwh energie electrică sau 1.122 mc gaz metan.

Nu vreau să comentez aceste cifre, dar doresc să arăt folosind alte cifre, că ne îndreptăm cu paşi siguri spre idealizata perioadă interbelică, când sentimentul bucuriei şi concordiei din zilele Unirii a fost foarte repede înlocuit cu cel al urii şi discordiei.

Folosind aprecierile profesorului Ioan Scurtu: "Factorul politic a dominat: Marghiloman, care a rămas în teritoriul ocupat şi semnase pacea de la Bucureşti, a salvat dinastia şi armata, a adus Basarabia la patria mamă; Brătianu care a condus Guvernul de la 1914 la 1918, în timpul căruia s-au făcut marile afaceri şi s-au înregistrat pierderi inutile ca urmare a pregătirii defectuoase a ţării pentru război - era, totuşi, anul victoriei, care a contribuit decisiv la făurirea României Mari. Cel care lansase lozinca "Răspunderile" - Alexandru Averescu - a preferat să meargă pe calea înţelegerii cu "marele vinovat" Ion I.C. Brătianu, cu sprijinul căruia a ajuns la putere în 1920", constat că liberalii şi aliaţii lor din 2006 doresc să readucă, în plan economic şi social, performanţele perioadei glorificate, în care producţia medie, în chintale, la grâu, in 1924, reprezenta doar 50% din producţia perioadei 1913-1915; un ţăran trebuia, în 1930, să vândă de 2,4 ori mai multe cereale decât în 1913, pentru acelaşi efect financiar; Nicolae Malaxa, proprietarul întreprinderilor Malaxa din Bucureşti, la care comenzile de stat deţineau o pondere de 98%, obţinea, în funcţie de categoria comenzilor făcute de stat, profituri între 300 si 1.000%.

Ţăranii spuneau " Mai bine să ne ia Dumnezeu decât să ajungem pe mâna doctorului".

Aşteptăm cu nerăbdare, cu emoţie, raportul altora despre evoluţia noastră şi nu reuşim, profesionist şi corect, să facem evaluarea noastră asupra situaţiei în care se găseşte România.

Având în vedere situaţia dramatică a României, stimaţi guvernanţi, vă propun să realizaţi, de urgenţă, împreună cu specialiştii, o amplă şi ştiinţifică analiză în care să ne precizaţi reperele spre care ne îndreptăm.

Programul dumneavoastră de guvernare vizează integrarea reală în UE sau se doreşte revenirea României la perioada interbelică ?

Depărtându-vă de această construcţie, apăraţi interesul naţional printr-o bună guvernare şi prin dezvoltarea economiei României. Acestea ar trebui să fie obiectivele noastre în procesul de integrare în UE, stimaţi guvernanţi.

Vă mulţumesc.