Parliamentary debates

Domnul Mihăiţă Calimente:

"Eliminarea orelor de educaţie fizică"

În anul 2001, Guvernul Năstase, din care făcea parte şi doamna Ecaterina Andronescu, aflată la conducerea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, a lansat un ambiţios proiect care viza dezvoltarea sistemului de educaţie fizică şi sport prin construirea a 400 de săli de sport în toată ţara.

În a doua jumătate a anului 2004, aproape de alegerile parlamentare şi prezidenţiale, proiectul celor 400 de săli de sport a fost declarat îndeplinit şi asumat ca o realizare a guvernării Năstase.

Prin actuala decizie, suficient de controversată, nu numai că se creează un haos general printre valorile promovate în sistemul educaţional, dar, în cazul în care va pune în aplicare cele declarate, doamna ministru Andronescu neagă una din realizările unui guvern anterior din care a făcut parte şi lasă fără obiect de activitate infrastructura şcolară cu care partidul din care face parte s-a lăudat anterior.

Factual, în momentul elaborării proiectului ce includea dezvoltarea a 400 de săli de sport, România avea drept obiectiv aderarea la Uniunea Europeană şi era necesară promovarea unor proiecte îndrăzneţe şi implicare maximală în domeniile educaţionale, sportive şi de sănătate.

Având în vedere parcursul dificil al aderării şi al asimilării normelor europene, ar fi important să ne menţinem la nivelul Uniunii Europene şi din această perspectivă, a importanţei orelor de educaţie fizică în şcoli.

Este binecunoscut faptul că statele din cadrul Uniunii Europene pun foarte mare accent pe importanţa educaţiei fizice, printr-un număr minim obligatoriu săptămânal de 2 ore de educaţie fizică (cazul Belgiei, Italiei, Olandei), ajungându-se chiar şi la 5 ore în anumite situaţii (cazul Germaniei, Danemarcei, Spaniei).

Poziţia Uniunii Europene asupra acestui subiect este clar exprimată prin rezoluţia Parlamentului European din 13 noiembrie 2007 privind rolul sportului în educaţie.

Această rezoluţie prevedea ca toate statele europene "să confere educaţiei fizice un caracter obligatoriu în şcoli şi licee şi să accepte acele principii conform cărora, în orar, ar trebui să se prevadă cel puţin trei ore de educaţie fizică pe săptămână, în vreme ce şcolile ar trebui să fie încurajate să depăşească acest prag, în funcţie de posibilităţi".

De altfel, Programul Guvernului Boc menţionează drept obiectiv al guvernării "Asigurarea educaţiei complementare" (educaţie pentru sănătate şi alimentaţie sănătoasă, cultură, cultură civică, antreprenorială şi tehnologică, prin sport etc.) - capitolul 5, Educaţie.

Mai mult decât atât, la capitolul 10 - Tineret şi Sport, punctul 5, Guvernul Boc îşi propune ca obiectiv "Creşterea rolului educaţiei fizice şi a sportului în şcoli".

Însă, declaraţiile şi deciziile doamnei ministru au făcut în schimb uitate aceste promisiuni electorale, iar creşterea rolului educaţiei fizice în şcoli a devenit un obiectiv eşuat de la bun început, prin măsurile anunţate.

Deciziile doamnei ministru sunt cu atât mai surprinzătoare cu cât nu a existat o dezbatere pe această temă între ministerul pe care îl conduce şi Ministerul Tineretului şi Sportului, reînfiinţat de actuala guvernare tocmai pentru a sublinia importanţa pe care o acordă celor două elemente: tinerii şi sportul.

De altfel, printre deciziile anterioare luate de doamna ministru în materie de sport se regăsesc, din păcate, şi alte acte dezastruoase.

În timpul mandatului precedent de ministru, în anul 2003, doamna Andronescu desfiinţa cluburile sportive şcolare independente.

Aveam totuşi speranţa că doamna Ecaterina Andronescu să fi învăţat diferenţa dintre educaţia fizică şi sportul de performanţă, până la acest al doilea mandat de ministru.

Îi reamintim doamnei Andronescu că educaţia prin sport este singura metodă viabilă, pentru tinerii de pretutindeni, de menţinere a echilibrului vital.

Doamna ministru Andronescu, având şi experienţă de cadru didactic universitar, ar trebui să conştientizeze că activităţile mentale trebuie suplimentate cu un sistem riguros de întreţinere şi menţinere a sănătăţii, fapt exprimat încă din antichitate prin expresia Mens sana in corpore sano.

În aceeaşi ordine de idei, îi reamintim doamnei ministru că România se află pe locul trei la capitolul obezitate infantilă, 54% din preşcolarii români consumând zilnic alimente cu un număr prea mare de calorii.

Numărul copiilor cu probleme de greutate creşte în fiecare an cu 500.000.

Aceste probleme au ca principală cauză modul de viaţă nesănătos şi alimentaţia nepotrivită.

Pentru îndreptarea acestor situaţii, mediul şcolar ar trebui să acţioneze ca un factor reparator, educaţia prin sport fiind un astfel de mecanism.

Din păcate, doamna ministru le-a oferit acestor copii cu probleme de greutate "şansa" de a face o singură oră de sport pe săptămână într-o perioadă a vieţii în care efortul fizic are un rol esenţial pentru dezvoltarea organismului.