Parliamentary debates

Domnul Titi Holban:

"De la Parteneriatul pentru România la Parteneriatul împotriva viitorului României"

Anul 2009 a început în forţă cu echipa de "succes" formată dintr-un preşedinte-premier şi un guvern susţinut de o majoritate de 70% în Parlament, puşi pe fapte mari şi încărcaţi cu promisiuni fantasmagorice pe care fiecare din cele două partide le făcuseră în timpul campaniei electorale.

A fost însă o lună de miere scurtă, pentru că mult prea repede am constatat şi am simţit cu toţii pe pielea noastră incompetenţa actualului guvern şi a preşedintelui-premier de a gestiona guvernarea acestei ţări.

Educaţia este din păcate cel mai bun exemplu al felului deficitar în care preşedintele şi guvernul înţeleg să acţioneze. Inutil să menţionez aici marea minciună a creşterilor salariale, pe care atât PSD, cât şi PD-L, în frunte cu preşedintele Băsescu, au susţinut-o pe durata campaniei electorale.

Vreau să trag un semnal de alarmă asupra unui alt aspect care ţine de performanţele actuale şi viitoare ale învăţământului din România. Este îngrijorător felul în care preşedintele şi guvernul înţeleg să abordeze reforma în acest domeniu. Acţiunile superficiale, deciziile pripite, fără consultarea factorilor implicaţi, pasarea responsabilităţii între cele două palate, pentru ca o dată la două luni, rând pe rând, reprezentanţi ai celor două partide aflate la guvernare să constate situaţia "dramatică" în care se află educaţia, în condiţiile în care nu au făcut altceva, de la începutul anului, decât să aducă şi mai mult haos în sistem.

Preşedintele ne vorbea zilele trecute despre nevoia de a reforma sistemul educaţiei pentru ca: "şcoala să se apropie mai mult de piaţa muncii", prin orientarea tinerilor către meseriile cerute de piaţă, ignorând cu desăvârşire faptul că guvernul pe care îl patronează a luat decizia în urmă cu câteva luni de a desfiinţa şcolile de arte şi meserii, instituţii de învăţământ pe care guvernul liberal a decis să le reînfiinţeze în urmă cu doi ani, tocmai pentru a veni în întâmpinarea cererii din piaţă de a pregăti tinerii în domenii variate, precum domeniul agricol şi al alimentaţiei publice, dar şi alte domenii, precum instalaţii, construcţii sau turism.

În condiţiile în care piaţa forţei de muncă din România se confruntă în ultimii ani cu o lipsă acută de muncitori calificaţi, urmare a migraţiei masive a forţei de muncă, intervenită după aderarea României la Uniunea Europeană, reactivarea şcolilor de arte şi meserii a fost considerată o măsură viabilă, capabilă să furnizeze forţă de muncă calificată în domeniile în care există o cerere mare.

Este regretabil faptul că actualul Guvern a luat decizia de a desfiinţa şcolile de arte şi meserii, sub pretextul, neexplicat de altfel, că acestea nu s-au dovedit performante. Ne-am fi dorit în schimb o cu totul altă abordare din partea conducerii ministerului. Aceea de a asigura o mai bună dotare materială pentru aceste şcoli şi profesori calificaţi, ca un demers constructiv de a creşte calitatea serviciului educaţional oferit în cadrul şcolilor de arte şi meserii.

Vreau să atrag atenţia conducerii Ministerului Educaţiei că la începutul anului 2008 toate partidele politice din România au semnat Pactul pentru Educaţie, un acord al cărui principal obiectiv a fost acela de a decide că orice modificare sau propunere de reformă în domeniul educaţiei nu va mai fi făcută fără o consultare prealabilă şi o analiză atentă a implicaţiilor care pot apărea de pe urma implementării unor reglementări noi în acest sector.