Parliamentary debates

Domnul Petru Movilă:

"Basarabia este în inima noastră!"

Au trecut 91 de ani de când Basarabia s-a unit cu România. Dar au trecut, de asemenea, şi 69 de ani de când Basarabia a fost pierdută de România în împrejurări interne şi internaţionale dramatice.

Încă putem simţi emoţiile din acea zi de 27 martie când a fost citită Declaraţia de Unire a Basarabiei cu România, conform căreia Sfatul Ţării declara: "Republica Democratică Moldovenească în hotarele dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă acum o sută şi mai bine de ani din trupul vechii Moldavii, în puterea dreptului istoriei şi a dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna, se uneşte cu mama România".

Un pas important pentru istoria Moldovei şi a României. Un pas important care nu ar trebui niciodată uitat. După o lungă ocupaţie rusească, glasul românilor de dincolo de Prut s-a făcut auzit.

Actul istoric de la 27 martie 1918 nu este altceva decât continuarea firească a ceea ce s-a întâmplat pe 24 ianuarie 1859 şi începutul unificării României Mari, culminată cu Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. Chişinăul va rămâne în conştiinţa românilor ca locul de unde a pornit Marea Unire.

Rămâne însă un gust amar acum, la acest ceas aniversar, pentru că Basarabia nu mai este lângă noi. A fost sub ocupaţie rusească, iar acum se zbate sub influenţa rusească. Istoria nu face compromisuri. Cel de-al doilea război mondial a "sărăcit" România de mai multe teritorii. Dusă a fost Basarabia, dusă a fost Bucovina.

Cu speranţa că aceste nedreptăţi vor fi reparate într-un viitor nu prea îndepărtat, cu recunoştinţă şi smerenie faţă de cei care au luptat pentru întregirea neamului nostru, doresc să citez din versurile celui care a fost marele poet al Moldovei, Grigore Vieru: "Ridică-te Basarabie/Trecută prin foc şi sabie/Bătută ca vita pe spate/Cu biciul legii strâmbate/Cu lanţul poruncitoarelor strigăte/Ridică-te, ridică-te, ridică-te".