Parliamentary debates

Domnul Marian Ghiveciu:

Declaraţia mea politică se intitulează "Factorii care generează neperformanţă în agricultura României".

Neperformanţele producţiei agricole anuale sunt generate, în primul rând, de dependenţa încă prea ridicată de condiţiile meteorologice anuale, deoarece sistemele de irigaţii sunt, în mare parte, degradate şi nefuncţionale, echiparea precară a fermelor cu instalaţii de irigaţie şi costul ridicat al apei pentru irigat, dar şi datorită folosirii unor tehnologii agricole învechite, cu consum redus din categoria inputurilor care susţin performanţa.

Seceta, cu frecvenţă din ce în ce mai mare, afectează producţia agricolă, mai cu seamă în Câmpia Română, Dobrogea şi Moldova, zone în care se găsesc şi cele mai întinse suprafeţe de irigaţii, construite în perioada 1960-1990, dar nefuncţionale sau neutilizate de circa 20 de ani.

Neperformanţele agricole ale României, fluctuaţiile multianuale au consecinţe din ce în ce mai severe atât asupra asigurării necesarului de produse agricole, cât şi asupra cheltuielilor generale ale sectorului.

Având în vedere faptul că în România s-a cultivat în perioada 2000-2008 o suprafaţă de circa 5-5,5 milioane ha grâu şi porumb, obţinând o producţie medie de 2,65-2,70 t/ha, comparativ cu media din Franţa, de 7 t/ha la cereale, se naşte întrebarea care ar fi suprafaţa de cereale, necesară României pentru acoperirea consumului anual de cereale de circa 14-15 milioane tone, în cazul în care România ar obţine producţii de cereale asemănătoare cu cele din Franţa şi alte ţări din Uniunea Europeană? Răspunsul este simplu: 2-2,2 milioane ha.

Din acest calcul rezultă că România are costuri anuale generate de neperformanţă de circa 2,4-2,5 miliarde de lei (500-600 milioane euro), sumă care ar putea fi alocată pentru inputurile suplimentare necesare sporirii producţiei la un nivel de performanţă ca al Franţei, iar suprafaţa de 2-2,2 milioane ha s-ar putea aloca altor culturi.

Agricultura românească, ca de altfel întreaga economie agroalimentară, este caracterizată de criza ineficacităţii alocării şi utilizării resurselor, precum şi puternic afectată de un sistem de dezechilibre ale proprietăţii şi exploataţiei, ale pieţelor, preţurilor produselor agricole şi inputurilor producţiei agricole, ale competitivităţii şi funcţionării instituţionale, toate acestea fiind factori generatori de nonperformanţă.

Susţinerea financiară a agriculturii practicată, în decursul perioadei 1990-2007, sub diferite forme (sume fixe la ha, cupoane, alocaţii pe animal etc.), a reprezentat, în mare parte, mai degrabă o formă "mascată" de protecţie socială decât căi de dezvoltare a exploataţiilor agricole şi de creştere a performanţelor acestora.

Analiza sistemelor de finanţare a agriculturii practicate în Uniunea Europeană, în diferite etape, funcţie de stadiul de evoluţie a exploataţiilor agricole, sunt utile pentru înţelegerea unor puncte de vedere referitoare la susţinerea agriculturii în România.