Parliamentary debates

Domnul Toader Stroian:

«Generaţia "Singur acasă"»

De la tribuna Parlamentului României s-au făcut nenumărate declaraţii politice legate de situaţia copiilor emigranţilor români, sugestiv intitulată de Organizaţia Naţiunilor Unite, generaţia "Singur acasă". Declaraţii s-au făcut şi probabil se vor mai face, însă măsurile concrete vor continua să fie aşteptate de copiii rămaşi fără familie. Zilele trecute, Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului avea să confirme cele spuse de mine şi să recomande României îmbunătăţirea de urgenţă a măsurilor de identificare şi de sprijinire a copiilor din generaţia "Singur acasă". În evaluarea sa, Comitetul ONU avea să aprecieze favorabil programele iniţiate şi demersul legislativ care au vizat mecanismul de identificare şi monitorizare a minorilor lăsaţi în ţară de părinţii plecaţi la muncă în străinătate, dar atrage atenţia asupra numărului mare de copii care continuă să se afle într-o situaţie de risc.

O sugestie a Comitetului ONU se referă la eforturile autorităţilor române de a spori alocaţiile bugetare destinate aplicării drepturilor copilului. Este o măsură greu de îndeplinit, mai ales în anul 2009, dar care trebuie anticipată pentru bugetul anilor următori.

Personal, cred că observaţiile Comitetului ONU sunt cât se poate de pertinente, iar cele peste o sută de mii de cazuri inventariate, care vizează acest subiect, nu trebuie nicidecum ignorate. Trebuie să avem în vedere că este vorba nu de un număr de copii, nu de o problemă anume, ci de soarta unei întregi generaţii. Este generaţia în rândul căreia se înregistrează cel mai mare abandon şcolar, cea mai slabă rată de monitorizare a stării de sănătate, cel mai mare număr de abuzuri şi cele mai frecvente nerespectări ale drepturilor.

Cred cu fermitate că în această problemă rolul cel mai important este şi trebuie să fie al autorităţilor administraţiei publice locale. Ele trebuie să preia sarcina monitorizării acestor familii, a informării părinţilor care părăsesc ţara şi a protejării drepturilor acestor copii.

La nivel naţional, mai vechea iniţiativă a colegilor mei democrat-liberali privind înfiinţarea unei instituţii independente, denumită Avocatul Copilului, ar trebui reactivată şi adoptată în cel mai scurt timp, aşa cum chiar Comitetul ONU a apreciat.

De asemenea, simpla înfiinţare a acestei instituţii nu este de la sine suficientă, ea trebuind să fie cea care va veghea la respectarea fără niciun fel de excepţie a drepturilor copilului, adică a generaţie care va construi mâine România.