Parliamentary debates

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

"Agenda cetăţeanului Boc vs agenda simplului cetăţean"

Una din cele mai îndrăgite expresii, cu şanse maxime de a intra în folclor, este "agenda cetăţeanului". De mai bine de un an şi jumătate, din campania electorală pentru alegerile parlamentare din 2008, domnul Emil Boc şi întregul PDL ne vorbesc zi lumină şi, ca o bonificaţie, la talk-show-urile nocturne, despre agenda cetăţeanului. Adică despre ceea ce consideră domniile lor că stă scris în aceasta.

În timp, domnul Boc a mai modificat pe ici, pe acolo priorităţile din agenda cetăţeanului, nu de alta, dar trebuia să dea bine la public, adică la electorat. S-a ajuns ca agenda de azi să nu corespundă nici cu cea din toamna anului 2008, nici cu cea din vara anului 2009, ba nici măcar cu cea din ianuarie 2010! Probabil că la frizerie, locul de unde premierul mărturisea că adună idei, personalul îşi modifica constant opţiunile! Nu voi face un remember al mulţimii de "agende" pe care PDL şi şeful său le-a atribuit cetăţeanului, pentru că aş vrea nevoie de prea mult timp.

Vreau să mă refer doar la momentul actual şi la ceea ce un sondaj de opinie a relevat că se află pe agenda cetăţeanului, priorităţi care nu prea "puşcă" cu cele ale Guvernului. Întrebaţi care ar trebui să fie priorităţile românilor, respondenţii acestui sondaj au pus pe primul loc crearea de locuri de muncă (50,5%), iar pe locul doi, e drept, la mare distanţă, lupta împotriva corupţiei (12,5%). Aceste priorităţi erau urmate de creşterea salariilor şi a pensiilor, stimularea mediului privat îmbunătăţirea sistemului de educaţie şi a celui sanitar, reducerea taxelor şi impozitelor.

Vedem, aşadar, că agenda cetăţeanului Boc, aceea care reduce salarii, pensii, ajutoare sociale şi se pregăteşte de creşterea taxelor şi impozitelor, nu prea se potriveşte cu agenda simplului cetăţean. Simpli cetăţeni demonstrează că ştiu mai multă economie decât experţii PDL şi că înţeleg că acum e nevoie de măsuri care să genereze locuri de muncă, măsuri care pot ajuta la depăşirea crizei economice, iar scăderea angaralelor şi stimularea mediului privat sunt unele din modalităţile care pot aduce venituri suplimentare la bugetul statului.

Cetăţenii acestei ţări ştiu şi că lupta împotriva corupţiei nu se face prin declaraţii belicoase, nici prin arestări spectaculoase. Corupţia se lăfăie şi se îngraşă din fonduri publice, prin licitaţii cu dedicaţie, prin contracte păguboase pentru stat şi profitabile pentru clientela politică.

Ca urmare, îi recomand domului prim-ministru Emil Boc să mai iasă din Palatul Victoria, să se întâlnească şi mai ales să asculte şi părerile celor care suportă azi efectele dezastruoase pe care agenda domniei-sale le-a avut asupra economiei româneşti. Poate că aşa se va face un pic de lumină în mintea "graşilor" de bugetari care-i scriu discursuri şi îi propun reduceri de venituri şi va înţelege că din sărăcie nu se mai poate tăia nimic. Se poate doar adăuga mai multă sărăcie, caz în care apare disperarea. Or, se ştie, disperarea nu poate fi controlată. Nici măcar prin demagogie.