Parliamentary debates

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"Omagiu unui bun român"

Săptămâna care a trecut, viaţa politică românească a primit o puternică lovitură prin faptul că, la o onorabilă vârstă, s-a stins din viaţă nu numai unul dintre cei mai importanţi oameni politici ai ultimilor ani, ci şi unul dintre simbolurile luptei poporului român împotriva totalitarismului şi a unui regim politic meschin şi nedrept.

De foarte mult timp se reclamă în societatea românească lipsa modelelor de urmat atât în viaţă, cât şi în cariera politică.

Îmi permit să spun că astfel de modele au existat şi încă mai există în preajma noastră, însă va trebui să ne şi dorim să le descoperim şi promovăm.

Domnul Ion Diaconescu a fost şi va fi unul dintre modelele de care societatea românească ar trebui să ţină seama.

Din perspectiva modelului moral pe care domnul Diaconescu l-a furnizat urmaşilor săi, nu cred că aş fi criticat dacă l-aş cataloga drept un bun creştin, prin faptul că a arătat călăilor săi, celor care l-au ţinut pe nedrept în spatele gratiilor nu mai puţin de 17 ani, clemenţă şi iertare.

Din punct de vedere politic, clasa politică românească va suplini cu mare greutate pierderea sa. A fost un om politic care a crezut până în ultima zi a existenţei sale în destinul creştin-democrat al societăţii româneşti, care a fost tot timpul dispus dialogului, concilierii şi dreptăţii în rândul semenilor săi.

Nu pot să nu spun că simt un gust amar văzând că mass- media românească nu a tratat viaţa, activitatea şi decesul domnului Diaconescu cu importanţa cuvenită, în scopul de a reaminti copiilor noştri şi nouă cât de greu a fost recucerită democraţia în România. Mult mai importante au fost pentru trusturile de presă divorţurile sau idilele dintre pseudopersonalităţile autohtone sau apologia regimului comunist, prin prezentare unei feţe umane a cuplului comunist.

Nu vreau să cred că decesul domnului Diaconescu va trece neobservat şi în acea cameră a Parlamentului României pe care domnia sa a condus-o fără nici un fel de reproş, la începuturile democraţiei româneşti postdecembriste. Parlamentul României şi membrii săi sunt datori cu respect şi recunoştinţă faţă de un personaj politic care a făcut cinste acestei instituţii.

Modelul Diaconescu trebuie să devină o realitate pentru tinerii care vor dori să se implice în politica românească, prin principalele sale componente: iubirea de semeni, cinste, loialitate faţă de ţară şi principiile creştin-democrate, principii pentru care domnul Diaconescu a fost dispus să plătească şi cu viaţa.

Mulţumesc domnului Diaconescu pentru tot ceea ce a făcut pentru societatea românească, pentru politica românească şi pentru semenii săi şi vă asigur că, cel puţin eu, personal, nu o să uit niciodată sacrificiile domniei sale puse în slujba democraţiei şi a ţării noastre.