Parliamentary debates

Domnul Petre Ungureanu:

"Cine este proprietarul unei "proprietăţi" de stat ?"

Ca deputat de Vâlcea, mi-am propus, încă din timpul campaniei electorale, revigorarea turismului vâlcean.

În acest sens, am cuprins în programul meu electoral şi am şi acţionat ca atare în vederea "descâlcirii" încurcatelor iţe ale proprietăţii asupra staţiunii montane Vidra.

Nu mă surprinde deloc faptul că după un an de mandat, în ciuda eforturilor, nu am reuşit să ridic vălul de pe racla ce adăposteşte moaştele acestei superbe staţiuni vâlcene.

Mărturisesc că încă din 1996, de când am devenit pentru prima dată consilier judeţean, apoi în 2004, când am obţinut un alt mandat de consilier judeţean, am făcut eforturi detectivistice în privinţa subiectului de mai sus.

Recunosc că, deşi am cunoştinţe juridice, nu mi-a fost deloc uşor să dau de urma proprietarilor staţiunii din munţii Lotrului.

Am purtat, de-a lungul timpului, discuţii cu liderii de sindicat din Vâlcea (din toate forurile sindicale), dar ori am fost aburit cu cele mai fanteziste variante, ori am fost pus pe piste false.

Mai mult, toate sindicatele ce par a avea interese în zonă - CNSLR Frăţia, Alfa, SIND România - pretind că ar fi proprietare, în calitate de urmaşi demni şi legitimi ai fostului Sindicat de dinainte de '89.

Sub o aparenţă de "legitimitate" a proprietăţii pe care nimeni nu a putut să o dovedească, sindicatele şi-au "împărţit" frăţeşte hălci din staţiune. Am aflat că sunt "proprietare" şi SRL-uri ale unor lideri naţionali ai sindicatelor.

Pentru că nu s-au înţeles la capul mortului, moştenitorii au început să se judece. Toţi se consideră descendenţi ai aceloraşi părinţi, Uniunea Generală a Sindicatelor din România.

Nici un "moştenitor" nu a adus acte. Nici testamente, nici acte de vânzare-cumpărare, nici măcar un certificat de moştenitor. Am încercat, fără rezultat, să le fac o analiză a ADN-ului pentru a stabili ascendenţa. Nu poţi preleva probe de sânge, pentru că toţi ori fug, ori zic că sângele lor este roşu.

Unele dintre cele mai dăruite de Dumnezeu staţiuni montane din ţară, Vidra şi Voineasa, zac în anonimat, dar sunt mulse.

Cred că a venit vremea să ridicăm vălul şi să verificăm dacă mortul mai este în coşciug. Mi-e teamă să nu fi emigrat în paradisuri fiscale, iar noi să plângem la capul unei fantome.