Vasile Puşcaş
Vasile Puşcaş

Sittings of the Chamber of Deputies of May 16, 2006

  • Abstract of the sittings
  • Full-text of the sittings
  • Published in Monitorul Oficial no.80/2006
  • Video in format Flash/IOS Video - Flash & IOS

Sittings of the Chamber of Deputies of May 16, 2006

  1. Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:
  1.70 Vasile Puşcaş - declaraţie politică privind "Necesitatea recuperării întârzierilor din calendarul de pregătire a aderării României la Uniunea Europeană";

Domnul Vasile Puşcaş:

Declaraţie politică privind "Necesitatea recuperării întârzierilor din calendarul de pregătire a aderării României la Uniunea Europeană"

Doamnelor şi domnilor,

România a semnat Tratatul de aderare la Uniunea Europeană în 25 aprilie 2005. Acel moment a fost posibil datorită finalizării negocierilor de aderare şi deciziei Consiliului European, din decembrie 2004. Întrucât între momentul finalizării negocierilor şi data propusă pentru aderare (1 ianuarie 2007) mai exista o perioadă de doi ani, destinată continuării pregătirii interne, Comisia Europeană a solicitat o clauză de salvgardare, care putea fi activată în cazul în care România nu îşi îndeplinea pe deplin criteriile de aderare. Acest instrument dădea dreptul Uniunii Europene să amâne cu un an data aderării.

Actualul Guvern avea o listă exactă cu ceea ce mai avea de făcut, în 2005 şi 2006, pentru ca ţara să fie pregătită pentru aderare, la 1 ianuarie 2007. Cu toate acestea, Raportul de monitorizare din 25 octombrie 2005 a semnalat steguleţe roşii pentru 14 teme importante, de la şase capitole din acquis-ul comunitar. Şi aceasta în condiţiile în care, în decembrie 2004, se constata existenţa a 11 teme sensibile de la trei capitole. După căteva săptămâni de la prezentarea Raportului din 2005, Comisia a trimis guvernului o scrisoare de avertizare în care se atrăgea atenţia că Executivul deraiază cu bună ştiinţă de la îndeplinirea acquis-ului comunitar.

La toate aceste semnale, răspunsul Guvernului a fost un raport triumfalist prezentat Parlamentului de către primul ministru, în decembrie 2005. Se dorea atunci să ni se prezinte succesele şi preocuparea Cabinetului pentru pregătirea internă a României în vederea aderării.

În primele patru luni ale acestui an, avertismentele şi semnalele de alarmă nu au contenit. Comisia şi reprezentanţii principalelor grupări politice din Parlamentul European atrăgeau atenţia asupra unor grave întârzieri în calendarul pentru pregătirea internă a aderării. În schimb, autorităţile de la Bucureşti au abordat o atitudine triumfalistă, politicianistă, alături de o demagogie ieftină, lipsa unor decizii politice ferme. Toate acestea au generat rămâneri în urmă în domenii importante pentru pregătirea momentului aderării.

Vă reamintesc că avem întârzieri grave la crearea unor instituţii pentru absorbţia fondurilor comunitare şi pentru finanţarea proiectelor româneşti compatibile cu politicile europene. Ne mai mirăm atunci de existenţa unor voci europene care solicită reducerea fondurilor pentru România?

Cu doar câteva luni înainte de aderarea efectivă la UE, Guvernul declară că se menţine încă în funcţie numai datorită îngrijorărilor externe faţă de aderare. Aşadar, Executivul, care şi-a propus la învestirea sa să ducă România în Uniunea Europeană, pune pe ultimul plan munca pentru respectarea calendarului aderării!!! Poate vă daţi seama, însă, această atitudine afişată de guvernanţii noştri ne costă credibilitatea noastră ca viitor stat membru al unei comunităţi în care dorim să integrăm.

Încă nu este totul pierdut. Comisia Europeană va adresa Guvernului, mâine, o "must do list", un adevărat ultimatum. Însă trebuie ca Guvernul României, indiferent care va fi acela, să se dedice, măcar în ceasul al 12-lea, pregătirii ţării pentru aderare, să recupereze rămânerile în urmă. Să respecte angajamentele asumate la încheierea Tratatului de aderare şi să pregătească ţara pentru momentul 1 ianuarie 2007. Înainte de a avea o datorie politică faţă de Uniunea Europeană, avem o datorie faţă de această ţară, căreia i-am promis că ne preocupăm de schimbarea destinului său, asigurându-i un viitor european decent şi respectabil.

Vă mulţumesc.