Parliamentary debates

Domnul Vasile Filip Soporan:

Stimaţi colegi,

Doresc să prezint declaraţia politică cu titlul "Stimaţi guvernanţi, unde vreţi să duceţi România ?".

România se află în pragul unei corigenţe la examenul care se numeşte integrarea în Uniunea Europeană. Infrastructura este departe de a îndeplini condişiile cerute, pentru 50% din populaţie lipseşte accesul la apă curentă, sistemele de colectare sunt departe de a fi proiectate, iar drumurile publice sunt într-o stare neacceptabilă. Fondurile de preaderare PHARE, SAPARD şi ISPA sunt neutilizate la nivelul alocărilor. Programul ISPA (reabilitarea infrastructurii de transporturi şi mediu) este într-o situaţie dramatică, gradul de absorbţie fiind situat pentru anul în curs doar la 11%. Acest lucru devine grav şi prin faptul că România va trebui să utilizeze în cadrul programelor şi proiectelor, în perioada 2007-2013, aproape 30 de miliarde de euro din fondurile structurale şi de coeziune. Până la urmă, acesta va fi examenul adevărat pe care trebuie să-l treacă administraşia, în întregul ei.

Pentru actualii guvernanţi, aderarea europeană se rezolvă la nivelul declaraţiilor de faţadă, fără seriozitate şi responsabilitate. Nu se stabilesc priorităţile care trebuie să funcţioneze în cadrul finalizării procesului de integrare, existând o falsă mulţumire că am reuşit să depăşim Bulgaria la unele capitole.

Coaliţia aflată la putere nu a angajat un dialog serios şi structurat pe tematica integrării europene, cu toate că în mai multe rânduri PSD şi-a exprimat disponibilitatea de a-şi pune la dispozişie expertiza pentru realizarea obiectivului de interes naţional.

În acest context, la care se mai adaugă criza gravă a gripei aviare şi brambureala care domină sistemul de sănătate publică, liderii coalişiei discută cu energie, nu despre modalităţile de rezolvare a problemelor cu care se confruntă România, ci despre remaniere sau restructurare, despre frământările din PNL şi nemulţumirile faţă de Tăriceanu, despre lupta PD pentru a obţine controlul asupra Guvernului Tăriceanu prin renegocierea protocolului coaliţiei, despre înfiinţarea unei comisii maghiare de analiză a SRI, iar Stolojan, după ce s-a convins că nu mai este dorit de liberali, se întoarce ascultător la Băsescu, în speranţa că scorul meciului Stolojan - Tăriceanu: 29-4, din sondaje, va deveni realitate.

Astfel, Theodor Stolojan a devenit marele favorit al cetăţenilor pentru poziţia de prim-ministru, îndeplinindu-se două condiţii: prestaţia slabă şi neprofesionistă a lui Călin Popescu Tăriceanu, neîncrederea şi indiferenşa a jumătate din cetăţeni faţă de persoana care îndeplineşte sau va îndeplini prima poziţie administrativă.

În această situaţie, fruntaşii Alianţei fac, aşa cum ne-au obişnuit, declaraţii şoc, conform cărora restructurarea este dorită pentru a se realiza economii substanţiale la buget. Nu se spune nimic de creşterea capacităşii administrative, despre reforma funcţiei publice.

Ce economie a realizat actualul Guvern, dacă în septembrie 2005 numărul funcţionarilor era cu 15.000 mai mult decât la începutul anului? Practic, actuala administraţie a angajat în 2005, în plus, tot atâţia funcţionari cât fosta administraţie în întreaga perioadă 2001-2004.

Se spun cuvinte frumoase, care dau bine la electorat, dar ele nu reprezintă o analiză serioasă. Dacă ar fi fost vorba de o analiză s-ar fi specificat obiectivele şi resursele necesare şi, în mod sigur, s-ar fi acşionat profesionist pentru reforma funcţiei publice.

Stimaţi guvernanţi, unde vreţi să duceţi România, spre Uniunea Europeana sau spre drumul care nu duce nicăieri?