Parliamentary debates

Domnul Ion Dumitru:

"Degradarea sistemelor agricole"

De îndată ce omul şi-a făcut simţită prezenţa în biosferă prin "evoluţie", să spun, el a început o luptă permanentă cu natura, în care nu odată a fost învins. Şi astăzi, cu toată tehnologia de care dispune, omul este învinsul naturii, mai ales acolo şi atunci când el nu a înţeles că nu poate supravieţui în afara naturii. În lupta sa cu natura, omul a cucerit spaţii, plante, animale pe care le-a domesticit, ca apoi, prin procese lungi de ameliorare să le transforme în organisme din ce în ce mai productive, care să facă faţă cerinţelor tot mai mari de hrană, dar mai ales concurenţei acerbe de pe piaţa alimentelor.

În felul acesta, societatea umană şi-a construit o lume a ei, formată din plante, animale din toate speciile şi fiinţele umane care se numesc "agricultori". Această lume nouă a căpătat denumirea de "ecosisteme agricole".

În ultimii 20 de ani, în lumea bună, adică cea dezvoltată, inteligenţa umană a reuşit să creeze ecosisteme agricole care să se integreze aproape sută la sută celor naturale.

Aduc în sprijinul acestor afirmaţii situaţia din Suedia, Germania şi mai ales Elveţia şi Austria, în care ecosistemele naturale, formate cel mai adesea din păduri, sunt înconjurate cu atâta atenţie din partea societăţii umane, încât primesc o cantitate importantă de inputuri convenţionale pentru a-şi mări productivitatea naturală, pentru a elimina disfuncţionalităţile create de poluările naturale sau umane.

Aceasta pentru că guvernele ţărilor respective doresc nu numai o agricultură performantă, ci şi o înfrumuseţare a ţării. Aceste ţări au devenit "bijuterii naturale" în care convieţuirea omului cu natura este aproape perfectă.

La baza succesului lor a stat "organizarea" atât a sistemelor naturale, cât şi a celor agricole. Organizarea a pornit de la nişte acte normative simple, severe, acceptate de toate guvernările politice care s-au succedat. A stat, de asemenea, mentalitatea sănătoasă cum că nu se poate trăi în afara naturii, ci numai în convieţuire şi evoluţie cu ea, protejând-o.

A fost nevoie de o expunere aşa mare, pentru a demonstra, dacă mai era nevoie, faptul că în România fenomenul se petrece invers. Totul a pornit de la implementarea defectuoasă a legilor, care a condus în scurtă vreme la dezorganizarea atât a ecosistemelor agricole, cât şi a celor naturale.

Amândouă sistemele au fost abandonate. Prin, de acum celebra "Legea nr.18, cu care Petre Roman a câştigat pariul cu agricultura" s-a distrus un lucru esenţial, şi anume, organizarea ecosistemelor agricole, obţinându-se dispersarea lor.

O asemenea atitudine faţă de protecţia sistemelor naturale şi agricole a condus la un fenomen rar întâlnit în lume, şi anume la reconversia sistemelor agricole spre cele naturale şi degradarea lor în ansamblu.