Parliamentary debates

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Subordonare fără precedent"

Domeniul justiţiei este unul sensibil pentru România, măsurile adoptate în cadrul sistemului fiind atent urmărite de experţii europeni pe problematica integrării României în structurile europene.

Măsura în care este liberă justiţia determină libertatea şi democraţia în cadrul unui stat.

Anul 2005 a fost un an plin de evenimente pentru ministrul justiţiei, doamna Monica macovei. Am asistat cu toţii la permanentele stări de conflict exprimate public între Ministerul Justiţiei şi toate celelalte structuri ale puterii judecătoreşti. Niciodată, de 15 ani încoace, nu s-au sesizat cu atâta dârzenie aceste instituţii împotriva intervenţiei actului politic aşa cum s-a întâmplat în legislatura doamnei ministru. Chiar toate instituţiile vă sunt împotrivă fără nici un motiv ?

Prin prestaţia oferită aţi reuşit să discreditaţi cele mai importante instituţii în garantarea democraţiei statului şi continuaţi să discreditaţi tot sistemul prin schimbări abuzive şi măsuri lipsite de logică şi fond. Se pare că aşa înţelege doamna Monica Macovei să realizeze reforma justiţiei, înlocuind normele şi principiile democratice cu presiunea şi şantajul.

Mă refer aici, în primul rând, la schimbările operate în cadrul P.N.A., de la procurorul P.N.A. până la ceilalţi procurori cărora nu li s-au oferit explicaţii şi care au aflat din presă că vor fi înlocuiţi. În loc să începeţi reforma prin implementarea legislaţiei, v-aţi început şi continuat activitatea doar cu epurarea persoanelor indezirabile politic.

Chiar şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este ameninţată de primul ministru cu blocarea deschiderilor de conturi. Un ministru al Justiţiei - provenit din societatea civilă, dar şi Procuratură -, a permis, prin modificarea Legii privind statutul magistratului, o subordonare politică fără precedent a procurorilor, cărora le blochează şi posibilitatea de a accede la o funcţie de conducere prin prezentarea persoanlă a candidaturii în faţa Consiliului Superior al magistraturii. Astfel, preşedintele Traian Băsescu are control total supra carierei procurorilor şi ştim cu toţii că subordonarea politică a justiţiei eliberează drumul spre dictatură.

De la începutul anului 2005, 90 de judecători şi 45 de procurori s-au pensionat. Majoritatea au trebuit să aleagă asta din cauza presiunilor exercitate.

E mai mult decât evident faptul că, momentan, în România, sistemul judiciar s-a transformat într-un instrument care funcţionează la comandă politică, aservită intereselor personale ale Coaliţiei. O justiţie în care un ministru îşi permite să forţeze procurorii să emită rechizitorii în fiecare dosar, dosare care întâmplător nu conţin oameni ai puterii, nu poate să declare că luptă pentru menţinerea independenţei justiţiei.

Un ministru care se amestecă în deciziile CSM în mod abuziv, în ciuda conflictului de interese în care se află, şi care îşi permite să propună procurori pe diferite funcţii, pe criterii netransparente, nu poate declara că apără Constituţia şi democraţia unui stat.

Justiţia trebuie lăsată să îşi facă treaba, însă, prin presiunile instaurate, obligaţi la subordonarea totală întregul sistem.

Aşa-zisa reformă a reuşit să înlăture orice speranţă de schimbare: bugetul rămâne, în continuare, la ministrul justiţiei, adică la Guvern procurorii generali sunt numiţi de ministrul justiţiei, adică de către Guvern; CSM-ul nu are drept de iniţiativă legislativă în domeniul juridic, ci Ministerul Mustiţiei, adică Guvernul. Cu alte cuvinte, oamenii legii trebuie să se mişte strict în ţarcul fixat de oamna ministru.

Trăim într-o ţară democratică, iar independenţa justiţiei este necesară pentru menţinerea demnităţii naţionale şi nu vom permite unui singur om, care serveşte interesele unui lider avid de putere să distrugă valorile unui stat care a luptat pentru câştigarea democraţiei.