Parliamentary debates

Doamna Minodora Cliveti:

"Bilanţul (ne)realizărilor în materia drepturilor copilului"

"Copiii trebuie să aibă parte de un start cât mai bun în viaţă. Supravieţuirea, protecţia şi dezvoltarea lor în condiţii de sănătate şi beneficiind de hrană adecvată reprezintă însăşi esenţa dezvoltării umane. Vom depune eforturi concentrate pentru combaterea bolilor infecţioase, vom aborda cauzele majore ale malnutriţiei şi vom încuraja creşterea copiilor într-un mediu sigur, în care îşi vor păstra sănătatea fizică, abilitatea mentală, siguranţa afectivă, competenţa socială şi capacitatea de învăţare". Acesta reprezintă unul din obiectivele asumate prin documentul adoptat de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite la cea de XXIV-a Sesiune Specială.

În România, dreptul la îngrijirea sănătăţii, la asistenţa medicală adecvată se obţin greu şi doar în condiţii speciale: nenumărate ore petrecute la coadă în faţa uşilor cabinetelor medicale, personal medical insuficient, erori medicale ale căror cobai sunt copiii, un număr limitat de medicamente gratuite, supraaglomerări în saloanele de spitalizare.

Prin acelaşi document al Naţiunilor Unite, statele membre se angajează la asigurarea de şanse egale şi acces la învăţământ de calitate gratuit şi obligatoriu, medii şcolare în care copiii sunt fericiţi să înveţe, educaţia pentru viaţă care depăşeşte cadrul strict al programei şcolare şi cuprinde lecţii despre înţelegerea şi drepturile omului, despre pace, toleranţă şi spirit cetăţenesc activ.

La început de an şcolar, în ţara noastră, unităţile şcolare şi preşcolare din ţară nu sunt pregătite pentru începerea procesului de învăţământ. Mai mult de jumătate din şcoli, din cauza condiţiilor necorespunzătoare igienico-sanitare, reprezintă adevărate focare de infecţie. Şi mai alarmant este faptul că peste 40% din şcolile din zona rurală nu au surse de apă şi funcţionează în clădiri neadecvate. Datorită acestor deficienţe în dotarea spaţiilor de învăţământ, şansele copiilor din comune şi sate la o pregătire corespunzătoare se reduc dramatic şi, în aceste condiţii, putem aprecia că nu se respectă principiul egalităţii de şanse şi de tratament pentru toţi copiii şi că se încalcă dreptul acestora la educaţie.

În acest context, măsurile necesare pentru ocrotirea copilului, prin asigurarea îngrijirii şi asistenţei medicale corespunzătoare, precum şi respectarea dreptului la educaţie pentru toţi copiii, în condiţii echitabile şi adecvate procesului de pregătire şcolară rămân, în România secolului al XXI-lea, în afara agendei publice guvernamentale reale şi, din păcate, doar material pentru promisiuni în perioada electorală.