Parliamentary debates

Domnul Vasile-Silviu Prigoană:

"Uniunea Europeană - Un vis împlinit?"

Astăzi, 22 iunie 2010, se împlinesc 15 ani de când România a transmis cererea de aderare la Uniunea Europeană. Cererea a fost transmisă împreună cu "Declaraţia de la Snagov", document ce conţinea voinţa exprimată a 14 partide politice - toate partidele existente pe scena politică a momentului - şi rezuma intenţia tuturor de a sprijini integrarea europeană.

În iulie1997, Comisia şi-a publicat "Opinia asupra solicitării României de a deveni membră a Uniunii Europene", iar în anul următor, a fost întocmit un "Raport privind progresele României în procesul de aderare la Uniunea Europeană". În următorul raport, publicat în octombrie 1999, Comisia a recomandat începerea negocierilor de aderare cu România (cu condiţia îmbunătăţirii situaţiei copiilor instituţionalizaţi şi pregătirea unei strategii economice pe termen mediu). După decizia Consiliului European de la Helsinki din decembrie 1999, negocierile de aderare cu România au început la 15 februarie 2000.

Obiectivul României a fost de a obţine statutul de membru cu drepturi depline în 2007. La summitul de laSalonic din 2004 s-a declarat că Uniunea Europeană sprijină acest obiectiv, deşi în Raportul de ţară din 2003 - întocmit de baroana Emma Nicholson, parlamentar european în Grupul popularilor creştin-democraţi - se menţionează că "finalizarea negocierilor de aderare la sfârşitul lui 2004 şi integrarea în 2007 sunt imposibile dacă România nu rezolvă două probleme structurale endemice: eradicarea corupţiei şi punerea în aplicare a reformei".

România a încheiat negocierile de aderare în cadrul summitului UE de iarnă de la Bruxelles din 17 decembrie 2004. Tratatul de aderare a fost semnat pe 25 aprilie 2005 la Abaţia Neumünster din Luxemburg, iar aderarea a avut loc la 1 ianuarie 2007.

Ca mecanismele europene să se structureze în România - avem nevoie de eficienţă pentru a face faţă acum aşteptărilor ca stat membru. Prestaţia României în afacerile comunitare se simte, însă nu convingător.

Consider că este momentul să ne gândim la un nou document unificator, un fel de "Snagov 2", în care România să-şi definească obiectivele pentru adevărata integrare în Uniune. Avem nevoie de abordări mult mai realiste şi consistente ale dimensiunii europene, de optimizare a relaţiilor între structurile publice şi private româneşti cu structura comunitară şi componentele acesteia. Mă refer aici inclusiv la coordonarea lobby-ului românesc, la consolidarea imaginii de ţară şi a prezenţei româneşti în spaţiul european, în politica europeană.