Parliamentary debates

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

"Daţi-ne care cu boi!"

Parlamentul este... şi, după aceste prime cuvinte, absolut toată lumea din România strâmbă din nas, mimează dezgustul, dispreţul şi, dacă mai încap şi ceva vorbe, apoi numai despre amărâţi, şmecheri, bandiţi, neştiutori de carte, mafioţi, adormiţi, laptopişti şi care mai de care alte cuvinte arătoase şi bine nimerite.

Sursa ?

Probabil o anume realitate, incontestabilă, deoarece se află printre parlamentri şi astfel de specimene. Ştiu sigur, din moment ce, atunci când eram preşedintelei Comisiei pentru cultră, a venit un coleg parlamentar cu un proiect de lege care să-i apere, nici mai mult nici mai puţin, propria-i făbricuţă de bere.

Probabil ineficienţa în plan strict al efortului pentru democratizarea acestei ţări.

Probabil inificenţa multora dintre parlamentari în teritoriu, adică acolo unde efortul lor este absolut necesar şi de dorit a fi numai în slujba intereselor celor mulţi şi deloc în slujba intereselor proprii sau ale neamurilor lor.

Probabil chiar ineficienţa în Parlament, căci mulţi dintre ei, dintre noi, la urma urmelor, votează, votăm legi despre segmente sociale pe care nu le cunoaştem şi nici nu ne străduim să le cunoaştem foarte tare, căci asta ar însemna un Parlament de profesionişti, dedicaţi numai acestei slujbe şi este greu de ajuns la aşa ceva când condiţia de parlamentar este la îndemâna unor indivizi absolut oarecare, sau chiar ticăloşi de-a binelea, care conduc o organizaţie judeţeană de partid şi care o fac în stil de "tăicuţ al naţiunii".

Probabil multe din toate acestea şi chiar altele pe care nu le cunosc, sau nu am vreme să le înşirui.

Dar de aici şi până la a afirma că Parlamentul României este o hazna, o şleahtă de inşi de tot râsul, o adunătură de haidamaci puşi pe furat, este mult prea mult, este nedrept de mult, este periculos de mult pentru un popor care încă nu s-a trezit din aburii totalitarismului.