Parliamentary debates

Domnul Gheorghe Albu:

"România între Balcanii de Vest şi Uniunea Europeană"

De sute de ani, ţările din Peninsula Balcanică au surprins printr-o istorie ce poartă amprenta unui amalgam de etnii, culturi, tradiţii şi religii, dar mai ales a unui sentiment naţionalist cu atât mai puternic motivat de aşezarea sa la confluenţa Marilor Puteri ale timpurilor.

Dacă luăm în considerare chiar şi istoria ultimilor 20 ani, putem spune că Balcanii sunt şi vor fi o veritabilă enigmă istorică dar cu un potenţial deosebit pentru economia Europei, devenind astăzi câmpul de luptă economic la limita între U.E. şi Rusia.

Dacă ar fi să delimităm geografic ce înseamnă, în momentul de faţă, regiunea Balcanilor de Vest, după integrarea României şi Bulgariei în UE, atunci trebuie avute în vedere ţările din fosta Iugoslavie, exceptând Slovenia, dar cu Serbia, Bosnia - Herţegovina, Croaţia, Muntenegru, Republica Macedonia, şi nu în ultimul rând, Albania.

Kosovo este considerat a fi parte a acestei regiuni doar din punct de vedere geografic şi mai puţin administrativ, datorită faptului că unele state ale lumii şi chiar România nu au recunoscut independenţa chiar şi după un an de la proclamare.

În acest context, Uniunea Europeană, deşi se confruntă cu o criză instituţională, datorită eşecului de la Lisabona, se declară interesată de procesul de extindere în această zonă, pe când Rusia, speculând puternic conflictul Kosovo, investeşte masiv mai ales în zona Serbiei, Muntenegru şi Bosnia- Herţegovina.

Ne întrebăm, firesc, care ar putea fi rolul României în această regiune, dar mai cu seamă, ce ne vor aduce nouă posibilele viitoare schimbări în zona balcanică? Primul aspect îl poate constitui faptul că, având în vedere intrarea în Uniune alături de Bulgaria, în ultimul val, am putea constitui un model de dezvoltare pentru unele ţări ca Macedonia, Croaţia şi mai nou Muntenegru, care şi-au depus candidatura, dar şi pentru Serbia, un partener al Românei în relaţiile bilaterale de mai bine de 100 de ani.

Pe de altă parte, NATO ne-a recomandat în 2008 drept un pol de stabilitate pe zona balcanică în domeniul securităţii prin summitul organizat la Bucureşti, unde Croaţia şi Albania au fost invitate oficial să adere la această structură internaţională.

Astfel, citându-l pe actualul ministru de externe, se reiterează ideea că "perspectiva integrării euro-atlantice joacă un rol hotărâtor pentru stabilitatea din Balcani" şi România este parte importantă a acestui proces.

De asemenea, în urma ultimei şedinţe a CSAT, preşedintele a concluzionat o poziţie fermă cu care România se va prezenta la summitul NATO de anul acesta, în sensul că vom susţine integrarea Macedoniei şi vom trimite în continuare trupe militare pentru menţinerea păcii în Kosovo.

Acest fapt demonstrează consolidarea poziţiei României, evident, cu un rol mai expresiv pe care îl poate şi îl va juca în derularea proceselor de integrare euro- atlantică şi crearea unui sistem de siguranţă în interiorul Balcanilor.

Dar cum rămâne cu Uniunea Europeană? Ce rol ar putea juca România în contextul în care există la nivelul agendei pe 2009 al Uniunii un plan ce confirmă perspective pentru această regiune? Deşi criza economică împovărează economiile europene, iar Rusia se arată deosebit de interesată pentru a-şi menţine o influenţă economică şi energetică importantă mai ales în Serbia şi chiar în Muntenegru, România poate juca un rol activ în procesul de stabilizare economică a regiunii.

Depinde doar de modul în care vom şti să ne consolidăm poziţia în interiorul UE ca membru responsabil şi eficient, fapt care poate genera beneficii pe termen lung pe domeniul politicilor economice externe în zonă.