Parliamentary debates

Doamna Doina Micşunica Dreţcanu:

"Zilele europene ale patrimoniului, văzute de la Botoşani"

În fiecare an, în luna septembrie, milioane de europeni sunt invitaţi să viziteze monumente istorice din întreaga Europă cu ocazia Zilelor Europene ale Patrimoniului (ZEP), organizate prin iniţiativa comună a Consiliului Europei şi Uniunii Europene.

Din 1991, ZEP joacă un rol mobilizator important în procesul de conştientizare a unei identităţi europene, atât la nivel cultural, cât şi social, politic sau economic. Descoperirea unui patrimoniu comun, bogat prin diversitatea sa, contribuie la crearea unui spaţiu european de întâlnire, cunoaştere şi înţelegere reciprocă şi acceptare a diferenţelor.

Din 1999, ZEP au un slogan permanent: "Europa, un patrimoniu comun". Premisele viitorului privind patrimoniul, la nivel european, se bazează pe elaborarea uni program-cadru, ce are la bază decizii şi directive ale Parlamentului european şi ale Consiliului Europei, cu un scop generos: de a apropia cetăţenii europeni de tezaurul lor cultural şi de a parveni la cea mai bună cunoaştere reciprocă şi la cea mai mare înţelegere faţă de diversitatea culturilor şi exprimarea lor; de a salvgarda patrimoniul, fără îndoială aflat în pericol; de a fi deschişi pentru viitor reapropiindu-ne, reinterpretând şi repoziţionând astfel mărturiile culturale din trecut în implicările lor politice, sociale şi economice.

Ţările candidate la Uniunea Europeană sunt recunoscute ca potenţiale participante la programele elaborate, cel mai elocvent fiind în acest sens "Programul cultural 2007" care este conceput pentru perioada 2007-2013.

Acţiunile comunitare trebuie însă complementate cu acţiuni naţionale, regionale sau locale. Nu pot să nu menţionez aici şi să apreciez faptul că şi în judeţul Botoşani, mai precis la Mitoc, Zilele Europene ale Patrimoniului au fost marcate printr-o expoziţie "Descoperiri arheologice pe Prutul Mijlociu", lansarea lucrării "Civilizaţii şi culturi preistorice şi protoistorice în zona Prutului Mijlociu" şi a "Monografiei folclorice a zonei Mitoc".

Deşi suntem recunoscuţi în plan european şi nu numai, pentru vestigiile noastre istorice şi culturale, nu ne-am făcut remarcaţi şi printr-o activitate guvernamentală sau administrativă corespunzătoare.

Menţinerea şi dezvoltarea identităţii noastre, atât de necesară, în contextul apropiat al integrării, nu poate să se rezume doar la existenţa unor prevederi legislative şi acestea deficitare şi a unor acţiuni punctuale sau simbolice. Apărarea şi dezvoltarea patrimoniului naţional nu este numai o datorie, ci devine o problemă prioritară de interes naţional în actuala etapă, dar mai ales pentru viitor.

Dacă standardele noastre economice şi tehnice nu sunt de natură să ne dea acea identitate şi specificitate demnă de recunoaştere şi apreciere europeană, cu siguranţă valorile culturale, istorice şi spirituale ale României se numără printre cele mai cunoscute şi apreciate.

Tocmai de aceea, aş dori ca intervenţia mea de astăzi să reprezinte un semnal şi un apel în acelaşi timp, asupra necesităţii tratării patrimoniului nostru naţional, ca o componentă a programelor politice ale guvernanţilor, oricare ar fi ei.

Este nevoie de mai mult interes pentru alocaţii bugetare, pentru pregătirea specialiştilor în domeniu, dar, mai ales pentru promovarea programelor educaţionale privind păstrarea, conservarea şi difuzarea patrimoniului, ca o premisă necesară evoluţiei ţării noastre în noul context european şi internaţional.