Parliamentary debates

Domnul Eugen Bejinariu:

"Rolul şi imaginea Parlamentului în mandatul prezidenţial 2004-2009"

Parlamentul României reprezintă, potrivit Constituţiei, forul legislativ suprem al ţării, expresia democraţiei readuse în România prin Revoluţia din decembrie 1989. Ca for legislativ suprem, Parlamentul a lucrat la fundamentarea legilor necesare vieţii economico-sociale specifice economiei de piaţă şi societăţii noastre democratice.

Rolul şi imaginea Parlamentului însă au scăzut în societatea românească mai cu seamă în actualul mandat prezidenţial din mai multe motive pe care încercăm să le ierarhizăm şi să le prezentăm în şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor sub titlul "Rolul şi imaginea Parlamentului în mandatul prezidenţial 2004-2009".

Ordonanţele Guvernului promovate excesiv până la agresivitate au redus rolul Parlamentului ca for legislativ, au introdus uneori instabilitate legislativă şi, în anumite domenii, chiar haosul legislativ. O asemenea abundenţă de ordonanţe şi de ordonanţe de urgenţă ale Guvernului au condus la separarea incompletă sau nesepararea puterii legislative de puterea executivă. Spre a-şi impune voinţa şi mai cu seamă interesele, actuala putere de la Cotroceni a apelat prin Guvern la asumarea răspunderii pentru reglementarea a trei domenii sociale fundamentale: educaţia, salarizarea unică şi reorganizarea agenţiilor. La elaborarea legii educaţiei, bunăoară, s-a lucrat paralel: Comisia prezidenţială Miclea şi Comisia ministrului educaţiei, Andronescu, iar în final tot la asumarea răspunderii s-a ajuns, neglijându-se comisiile de specialitate din Parlament şi participarea la această importantă construcţie legislativă a slujitorilor şcolii şi a cercetătorilor din domeniul pedagogiei şi psihologiei. De acelaşi tratament a avut parte şi legea salarizării unice, atât de mult contestată şi astăzi, înainte de aplicare. Cu siguranţă, la aplicare, contestaţiile şi nemulţumirile se vor înmulţi.

Un mod deosebit de important de exprimare în Parlament sunt declaraţiile politice şi întrebările şi interpelările adresate primului-ministru, miniştrilor şi altor structuri centrale. La răspunsuri au venit cu deosebire domnii secretari de stat sau directorii generali PD-L şi mai rar domnii miniştri din Guvern. Multe răspunsuri sunt superficiale, fără soluţii de rezolvare a problemelor, rămânând în zona evocărilor de ordin istoric şi a prezentării unor reglementări pe care cei interesaţi le găsesc în Monitorul Oficial al României.

În şedinţele Camerei Deputaţilor şi ale Senatului, ca şi în şedinţele în plenul Parlamentului, dezbaterile au consumat mult timp, au avut multe momente de istorisiri, amintiri sau evocări de interes pentru partidul din care fac parte vorbitorii, ceea ce a condus la ineficientă şi valoare diminuată în adoptarea de legi bune, temeinic analizate şi adoptate cu credinţa în puterea lor constructivă social, economic sau politic.

În ultima vreme, de la tribuna Parlamentului s-au transmis, receptat şi consemnat în stenograme adevăruri îndoielnice, evaluări cu multe întrebări fără răspuns şi exprimări mult prea coborâte faţă de ceea ce înseamnă înălţimea şi demnitatea de parlamentar. Unele dintre acestea au devenit, cu sprijinul presei, sintagme de caracterizare pentru cei interesaţi. Astfel de momente se petrec în special atunci când se dezbat moţiunile simple sau de cenzură, la unele declaraţii politice şi la aplicarea procedurilor în desfăşurarea unor activităţi parlamentare. Au rămas de pomină manifestările din Parlament la prezentarea raportului pentru condamnarea comunismului. au urmat exprimările de la recenta şedinţă pentru asumarea răspunderii Guvernului privind educaţia, salarizarea unică şi restructurarea agenţiilor.

Absenţa unor parlamentari a făcut necesar apelul la catalog precum la şcoală, unele decizii importante adoptate prin vot au fost amânate, iar unele şedinţe au fost suspendate din lipsă de cvorum. Sunt împrejurări când invocarea calităţii de deputat sau senator provoacă reacţii negative, ceea ce este grav pentru ceea ce înseamnă Parlamentul pentru democraţie şi ca for legislativ suprem în România.

Recâştigarea imaginii şi a rolului parlamentarilor şi Parlamentului a devenit o importantă cerinţă în prezent, face parte din îndatoririle deputaţilor şi ale senatorilor, redobândire care cere eforturi din partea tuturor, dar odată recâştigate, conferă dimensiuni sociale şi morale pentru orice demnitar şi demnitatea de a-i reprezenta pe cei care şi-au exprimat prin vot încrederea în noi.