Parliamentary debates

Domnul Marian Ghiveciu:

"N-avem temeiuri să fim optimişti"

Consider că actualul Guvern Boc, susţinut de actuala coaliţie, nu va putea rezolva criza din România nici în 60 de ani. În opinia mea, rezolvarea poate veni din bani produşi în sistemul economiei reale, care trebuie pusă în mişcare prin investiţii în proiecte rentabile. Or, tocmai aici Guvernul se dovedeşte în întregime incompetent. Din acest punct de vedere, Guvernul de azi al României seamănă cu o sărmană babă văduvă, care în apropiere de sfârşitul vieţii sale îşi vinde ultimele bijuterii şi acareturi pentru a putea supravieţui până la moartea pe care o ştie aproape. De altfel, domnul Mugur Isărescu, pe care îl consider cel mai realist om al economiei româneşti în momentul de faţă, atrăgea corect atenţia asupra pericolelor care ne pasc, pentru că România nu are nevoie numai de o amânare a "morţii clinice" de azi pe mâine, ci are nevoie de o altă concepţie cu privire la revigorarea organismului economic.

Resursele ar putea fi numeroase, cu condiţia să se înţeleagă rolul economic al investiţiilor, al eficientizării reale a sistemelor de producţie. Trebuie să se înţeleagă nu numai în vorbe rolul întreprinderilor mici şi mijlocii într-o economie de piaţă. Or, care este realitatea în privinţa IMM-urilor ? Sunt informat că sfârşitul acestui an va aduce peste 100.000 de întreprinderi mici şi mijlocii în stare de faliment.

Guvernul actual trebuie să alcătuiască şi să aplice un program de salvare a IMM-urilor şi să ia măsuri de salvare naţională.

În sistemul sanitar situaţia este atât de gravă încât a devenit proverbială în Europa prin procentul mare de mortalitate pe care România îl are la toate categoriile de vârstă, nu numai la bătrâni şi la copii care sunt malnutriţi, nu-şi găsesc medicamentele, nu mai pot fi trataţi cum trebuie. Situaţia din spitale este de-a dreptul critică. Să nu dai bani sănătăţii pentru acei oameni care au nevoie de tratament, oamenii să moară cu zile pentru că aşa vrea unul sau altul de la putere, mi se pare o sfidare a legilor umanităţii. Aceasta mi se pare cea mai gravă dovadă a lipsei de înţelegere a necesităţilor româneşti, a necesităţilor oamenilor de rând, care sunt lăsaţi, în situaţii de criză, să moară precum câinii.

La mizeria sanitară se adaugă şi mizeria cauzată de lipsa de resurse financiare pentru o hrănire de minimă existenţă a omului.

Nu mă îndoiesc că va veni timpul când cei vinovaţi de acest nou genocid în expansiune vor suporta rigorile electoratului şi ale legilor.