Parliamentary debates

Domnul Radu Stroe:

"România: între confuzia minciunii şi realitatea disperării"

Săptămâna trecută a cunoscut un veritabil "seism" politico-social. Fraudarea deschisă a Legii sistemului unitar de pensii de către Coaliţia aflată la putere a atras după sine un crescendo de minciuni, devoalări, dezminţiri şi demantelări punctuale ale inducerilor în eroare. Folosind o tehnică arhicunoscută şi de prea multe ori uzitată, s-a încercat minimizarea până la anihilare a propriei vine şi îndreptarea atenţiei, cu mânie proletară şi arătat de mâini, în tabăra opusă, prin fabricarea artificială de vinovăţii!

În autoasumata calitate de premier, preşedintele Traian Băsescu s-a simţit "obligat" să intervină şi să susţină, până în pânzele albe, frauda voturilor pe Legea pensiilor. Cu o candoare fictivă, îşi aducea aminte despre lucruri inexistente, uşor, de altminteri, de contracarat. Şi ca întotdeauna vinovaţii sunt alţii. De data aceasta, şi mass-media s-a aflat sub tirul acuzator al Preşedintelui: "Suntem într-o situaţie disperată, nu avem soluţii, politicienii nu ştiu ce e de făcut, ceea ce este una din minciunile majore pe care mass-media le propagă".

Să vedem dacă "minciunile majore" propagate de presă îşi găsesc corespondent în realitate:

1. Agregarea mişcării sindicale, nicio zi fără greve, demonstraţii, întregi segmente sociale ajunse la limita suportabilităţii, a disperării, protestul fără precedent al poliţiştilor, care a avut drept urmare demisia ministrului de interne Vasile Blaga. Acest lucru nu înseamnă, în concepţia Preşedintelui ţării, situaţie disperată?
2. Un nou acord cu FMI, care trebuie încheiat după ce terminăm actualul acord, a cărui scadenţă este în aprilie 2011, reprezintă "soluţia" pretinsă de Preşedinte?
3. Fraudarea voturilor pe o lege foarte importantă înseamnă că "politicienii ştiu ce e de făcut"?

60.000 de concedieri din sectorul bugetar, 25% din şcoli închise pentru că sunt costisitoare, reducerea indemnizaţiei pentru creşterea copilului etc. sunt alte soluţii ale politicienilor care ştiu ce e de făcut, situaţia ţării nefiind deloc disperată? Faptul că traiul decent din România este de 3,6 ori mai prost decât al celui mai sărac om din Luxembourg, că ţara noastră este campioană în Europa la concedieri, că speranţa de viaţă este una dintre cele mai scăzute, că mortalitatea infantilă este cea mai ridicată din Europa, că spitalele sunt în colaps, aceasta nu reprezintă o situaţie disperată? Se pare că nu, din moment ce primăriile PDL şi UNPR primesc contracte în valoare de multe milioane de lei, respectiv euro!

Mimând optimismul, Preşedintele ne-a asigurat că "Mergem înainte ştiind unde mergem". Şi are dreptate! Lăsând fraza ambiguă, precum preoteasa Pythia în antichitate, nu-l putem acuza că nu ne-a avertizat asupra colapsului. Înţelege fiecare ce vrea, în funcţie de starea de spirit!