Parliamentary debates

Domnul Paul Magheru:

"În sprijinul moştenirii Gojdu"

Vorbesc ca deputat din partea Circumscripţiei electorale nr. 5 Bihor şi aş dori să vă transmit starea de spirit de dezamăgire şi dezaprobare a proiectului de Lege al Guvernului de renunţare benevolă, inacceptabilă sub aspect juridic, politic şi moral la moştenirea Gojdu. N-a existat persoană sau reprezentanţi ai unor instituţii publice, biserici, să nu mă fi rugat să apăr în Parlamentul României bunurile Fundaţiei Gojdu. Este admirabilă devoţiunea totală a acestui mare patriot român care, în 1868, când a fost ales ca deputat în cercul electoral Tinca, pentru Parlamentul ungar de la Budapesta, a răspuns la aclamaţiile de viaţă lungă ale alegătorilor că nu-şi doreşte să trăiască numai până atunci când va trăi pentru ei, pentru poporul român. Gojdu trăieşte în continuare, chiar dacă numai simbolic, prin Fundaţia filantropică ce-i poartă numele. Să nu-i îngropăm amintirea prin iniţiative nesăbuite, pretins pacificatoare.

În luna februarie, în toate bisericile ortodoxe din Oradea s-au ţinut slujbe de pomenire conform voinţei testamentare a generosului Mercena român; "Testamentul acesta să se citească în toţi anii în toate bisericile parohiale române răsăritene, la 9 ianuarie în ziua naşterii mele". Iar testamentul stipula fără echivoc, fără nici o posibilitate de interpretare juridică ori politică: întreaga avere era lăsată "acelei părţi a naţiunii române din Ungaria şi Transilvania, care ţine de legea orientală ortodoxă", urmând să se înfiinţeze "Fundaţia Gojdu". La Biserica cu Lună din Oradea, în care a fost botezat Emanuil Gojdu, s-au adunat o mulţime de oameni, s-au strâns semnături pentru respectarea voinţei sfinte a testatorului.

Presa locală, Realitatea bihoreană, care apare la Oradea, a publicat un interviu cu parlamentari bihoreni, indiferent de apartenenţa politică, bineînţeles cu excepţia UDMR, care au declarat că vor vota împotriva ordonanţei de urgenţă de ratificare a Acordului româno-maghiar într-o cauză eronată care poate fi uşor respinsă. Sperăm ca votul deputaţilor să fie în concordanţă cu declaraţiile politice din teritoriu şi cu rezoluţia de respingere adoptată de Comisia juridică din Camera Deputaţilor.

Ordonanţa de urgenţă, care pune statul român în faţa faptului împlinit, nu poate trece de Parlament fiindcă este de mai multe ori neconstituţională. Nimic nu justifică caracterul de urgenţă a acestei iniţiative, decât eventual iritarea nemeritată a sensibilităţii româneşti şi un cui stupid în talpa mersului nostru spre integrarea europeană.

Sperăm ca forurile competente interne şi internaţionale să înţeleagă încercările insidioase care se fac, superficialitatea Guvernului, şantajul politic, într-un moment hotărâtor din istoria noastră actuală. Expunerea de motive nu justifică nici într-un fel caracterul de urgenţă al acestei ordonanţe a ruşinii. Ţara noastră întreţine relaţii bune cu Ungaria şi nu se găseşte nici într-o situaţie de calamitate. S-ar comite însă o calamitate politică, dacă ordonanţa de urgenţă ar deveni lege.

Guvernul român, la care pot să spun că ţin mai mult decât la cel maghiar, chiar dacă sunt în opoziţie (de aceea îmi şi permit să-l avertizez) ar comite o gafă impardonabilă, ar compromite eforturile multor diplomaţi români care au încercat să introducă dreptate şi adevăr în relaţiile de bună înţelegere şi vecinătate cu Ungaria. Guvernul Tăriceanu doreşte să taie nodul gordian al unei situaţii sensibile prin uzurpare de proprietate, comiţând un act de profanare a memoriei unui vrednic mecena român, asimilat şi de cultura şi istoria maghiară. Ne place să spunem, şi acesta este adevărul, că prin întreaga sa activitate şi viaţă închinată binelui public, Emanuil Gojdu ne-a lăsat moştenire şi un pod simbolic al prieteniei româno-maghiare. Puntea aceasta dintre România şi Ungaria a funcţionat însă de multe ori într-un singur sens. Aş putea aduce multe argumente juridice şi politice în acest sens. Biserica Ortodoxă din Oradea a început, în sfârşit, o revendicare cu fermitate a drepturilor legitime. Preşedintele Băsescu ar trebui să-şi ia rolul de arbitru în serios şi să rezolve conflictul între Biserică şi Guvern în favoarea celor îndreptăţiţi.

Prin bunăvoinţa directorului Bibliotecii judeţene Bihor, conf. univ. dr. Constantin Mălinaş, am intrat în posesia unei "Moţiuni" a Congresului Avocaţilor desfăşurat la Oradea în 1934, prin care avocaţii au militat cu fermitate pentru recuperarea moştenirii Gojdu. Rezultatul a fost Acordul definitiv privind Fundaţia Gojdu, prin care aceasta încetează să existe ca fundaţiune ungară, din 1938. Acordul a fost ratificat de România, dar în condiţiile Diktatului de la Viena şi ocuparea Transilvaniei, apoi a comenzii de la Moscova, Ungaria n-a ratificat şi n-a garantat de facto niciodată moştenirea Gojdu. Aşteptăm reacţia organizată şi eficientă a avocaţilor de astăzi, ca să desăvârşească ceea ce în condiţii istorice nefavorabile n-au reuşit să facă vrednicii lor înaintaşi. Istorici, jurişti izolaţi, politicieni, oameni de rând s-au pronunţat convingător în această problemă. Pentru ca sufletul generos şi patriot al lui Gojdu să se odihnească în pace, actele sale de caritate nu trebuie confiscate, iar ordonanţa de urgenţă privind un pseudo acord româno-maghiar trebuie să cadă în favoarea dreptului imprescriptibil la moştenirea testamentară sfântă a unui mare patriot român.