Parliamentary debates

Domnul Ion Dumitru:

"Speranţe şi... dezamăgiri!"

Aderarea la Uniunea Europeană nu este aşteptată cu prea multă simpatie de către popor. Ba, putem spune că în rândul cetăţenilor s-a instalat teama, frica pentru ziua de mâine.

Până acum, în mod concret, nu li s-a vorbit oamenilor decât de condiţii, de reguli, de norme ce trebuie îndeplinite. Prosperitatea, viaţa liniştită figurează la capitolul promisiuni.

Am întâlnit români cuprinşi de panică. Atitudine care parcă îţi aduce aminte de anii '50. Se tem pentru gospodăriile lor, pentru tradiţii, pentru activitatea pe care sunt obişnuiţi să o desfăşoare. Ştiu că li se vor impune noi ritmuri, alte standarde ale calităţii. Le este groază la gândul că vor fi rupţi de la ale lor. Şi, mai ales, nu au convingerea că totul se va termina cu bine.

Grav este că nimeni nu ştie să le explice clar cum vor decurge lucrurile. Pliantele, panourile publicitare conţin minim de informaţii, o zgârietură în oceanul confuziilor. Totul se aliniază la preţurile europene: gaze naturale, energie electrică, alimente, apă, confort, însă salariile vor bate pasul pe loc.

Aderarea va sosi ca un val năpraznic. Doar cei pregătiţi, informaţi vor rămâne în picioare. Ceilalţi vor orbecăi, vor trebui să iasă la mal singuri. Actualii guvernanţi nu sunt în stare să le arunce colacul de salvare. Democraţia devine, aşadar, o obligaţie. Existenţa, o cursă în care, vrei, nu vrei, trebuie să te angajezi.

Puterea ştie să facă apologia aderării, fiind interesată doar de capitalul electoral. Anul viitor va aduce speranţe, dar şi foarte multe dezamăgiri. Tocmai de acestea din urmă se vorbeşte mai puţin. Calculele politice nu trebuie stricate!