Parliamentary debates

Domnul Marius Rogin:

Catherine Ashton, şefa politicii externe a UE, a prezentat miniştrilor de externe şi Parlamentului European un plan revizuit pentru înfiinţarea Serviciului European de Acţiune Externă (EEAS).

Catherine Margaret Ashton, Baroneasa Ashton de Upholland, este un politician laburist fost Comisar european pentru comerţ; anterior, a fost preşedinte al Camerei Lorzilor şi Lord-Preşedinte al Consiliului.

Tratatul de la Lisabona, care a intrat în vigoare pe 1 decembrie 2009, prevede înfiinţarea unui Serviciu European de Acţiune Externă (EEAS) în cadrul UE: un corp diplomatic având ca obiectiv realizarea unei politici externe europene.

În ciuda opoziţiei din partea Parlamentului European, Ashton a venit pe 25 martie 2010 cu o propunere de organizare, în care erau prevăzuţi un secretar-general (în stil francez, cu puteri enorme) şi doi adjuncţi, la conducerea noului serviciu.

Pe 26 aprilie 2010, miniştrii europeni de externe au primit o propunere revizuită de organizare. Aceasta (mai precis bugetul noii structuri) va trebui aprobată şi de Parlamentul European înainte să prindă formă. Noua versiune nu mai conţine organigrama detaliată care a determinat controverse în primul rând din cauza stilului în care EEAS ar fi urmat să fie condus, potrivit unui ambasador al unei ţări a Uniunii Europene.

Revenind asupra planului de a instala un secretar-general puternic în fruntea noului serviciu diplomatic, Catherine Ashton propune de această dată o "conducere colegială" exercitată de trei înalţi oficiali, dintre care unul va prezida EEAS în lipsa Înaltului Reprezentant. Acest oficial, care ar fi "primul între egali", ar putea primi titlul de "secretar-general executiv", afirmă ambasadorul.

Cei trei ar putea fi comisarii care au atribuţii legate de relaţiile externe (Fule, Piebalgs şi Georgieva). O alta opţiune ar fi ca Ashton să fie secondată de toţi cei 27 de miniştri de externe şi să prezideze întâlnirile acestora. O a treia posibilitate ar fi ca ea sa fie reprezentată de trimişi speciali, pentru fiecare misiune, aşa cum se face în Statele Unite ale Americii.

Potrivit avocaţilor britanici ai organizaţiilor neguvernamentale active în cooperarea internaţională pentru dezvoltare, noua propunere de organizare a EEAS nu este conformă cu Tratatul de la Lisabona. O coaliţie de organizaţii ameninţă chiar cu acţiuni legale împotriva propunerii. Teama acestor organizaţii este că politica de dezvoltare ar urma să se confunde prea mult şi chiar să ajungă subordonată politicilor externe şi de securitate.

Bernd Nilles, secretar general al CIDSE, o alianţă a agenţiilor catolice pentru dezvoltare, a spus: "EEAS sprijină politicile interguvernamentale şi suntem profund îngrijoraţi că bugetul comun pentru dezvoltare al UE ar putea fi folosit pentru urmărirea intereselor naţionale, economice şi de securitate."

Exprimându-şi îngrijorările ca reprezentant al ONG-urilor europene pentru dezvoltare (reunite în confederaţia CONCORD), Simon Stocker, director a Eurostep, a spus: "UE este cel mai mare donator din lume. Politizarea ajutorului UE ar submina atingerea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului."

La 26 aprilie 2010, miniştrii afacerilor externe au ajuns la un acord politic cu privire la propunerea de instituire a EEAS.

Crearea EEAS reprezintă una din modificările cele mai semnificative introduse de Tratatul de la Lisabona. Obiectivul acestuia este asigurarea unei eficienţe şi a unei coerenţe sporite a acţiunii externe a UE şi creşterea influenţei sale politice şi economice în lume.

Noul serviciu este un organism al UE autonom din punct de vedere funcţional, creat pentru a-l asista pe Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politică de securitate, Catherine Ashton, în desfăşurarea politicii externe şi de securitate comună.

Personalul va include funcţionari ai serviciilor pentru relaţii externe din cadrul Consiliului şi din cadrul Comisiei, precum şi membri ai serviciilor diplomatice din cele 27 de state membre. EEAS va coopera cu serviciile naţionale, iar delegaţiile sale din afara Europei pot sprijini statele membre în asigurarea de servicii consulare cetăţenilor.

Acordul va reprezenta baza consultărilor cu Parlamentul European, pentru a face ca noul serviciu să devină operaţional cât mai curând posibil. Decizia va fi adoptată de Consiliu ulterior respectivelor consultări, cu aprobarea Comisiei. Dispoziţiile de modificare a regulamentului financiar al UE şi a Statutului funcţionarilor necesare pentru crearea EEAS, precum şi un buget rectificativ vor fi adoptate împreună cu Parlamentul European prin procedura codeciziei.