Parliamentary debates

Domnul Viorel Balcan:

"Când orgoliile nasc monştri."

"... am împuşcat un prizonier de război de 19 ani şi apoi alţi nouă", este declaraţia şocantă a unui participant turc la invazia din Cipru din 1974.

Aşa şi-a îndeplinit serviciul militar unul din cei 40.000 de soldaţi turci debarcaţi în nordul insulei Cipru.

Ca rezultat al acestei invazii au fost raportaţi ca dispăruţi 1.619 greci ciprioţi: militari, rezervişti, civili, femei şi copii. Doar rămăşiţele a 200 dintre ei au mai putut fi testate ştiinţific şi numai 87 identificaţi şi declaraţi eroi de război. Rudele celor 1.532 persoane date dispărute de la declanşarea conflictului cipriot încă mai aşteaptă răspunsuri.

"Linia verde" trasată milităreşte a trecut, mai întâi de toate, peste principiile de viaţă ale ciprioţilor greci sau turci. Izolarea internaţională, combinată cu o politică de boicotare a nordului separatist, a dus la perpetuarea în regiune a sărăciei şi analfabetismului.

"Disputa cipriotă", cum este cinic denumită din punct de vedere politic şi economic, este încă una dintre problemele nevralgice ale Uniunii Europene şi rămâne de văzut care va fi soluţia optimă de ieşire din cercul vicios în care se află ciprioţii astăzi.

Dar, mai întâi de toate, trebuie soluţionată într-un cadru european, internaţional, tragedia familiilor cu persoane dispărute în urma invaziei Ciprului.

Nu este de ajuns să considerăm confesiunile soldatului turc drept "o poveste tragică şi ruşinoasă, o nerespectare clară a Convenţiei de la Geneva", aşa cum a declarat consilierul de presă al comisarului Olli Rehn la începutul acestui an, ci trebuie să ne angajăm ca state membre ale Uniunii Europene în rezolvarea tragicei probleme umanitare a persoanelor dispărute, în virtutea drepturilor omului la viaţă, libertate şi securitate.

Interzicerea torturii, a tratamentelor inumane şi degradante nu trebuie să reprezinte doar un articol în Carta Drepturilor Omului, ci trebuie să trezească orice conştiinţă din somnul orgoliilor care nasc monştri. Aceste manifestări trebuie combătute pretutindeni în lume, dar mai cu seamă în statele Uniunii Europene care au minorităţi naţionale.

Mâine, 25 martie, noi, toţi creştinii, sărbătorim Bunavestire a Mântuirii Neamului Omenesc, iar grecii de pretutindeni, trăitori pe meleaguri balcanice şi nu numai, împletesc această bucurie cu cea a independenţei şi unităţii.

Nădăjduiesc că această declaraţie politică nu va rămâne un semnal singular cu privire la aceste evenimente, ci tot mai mulţi colegi din parlamentele statelor membre vor lua poziţie pentru ca aceste evenimente tragice să nu se mai repete, ca rezoluţiile organismelor internaţionale să fie puse în aplicare.

Salut şi pe această cale grecii de pretutindeni, ca popor demn, care a ştiut să treacă peste toate vicisitudinile istoriei şi să păstreze legăturile de prietenie, ale căror rădăcini se regăsesc la începuturile acesteia.