Parliamentary debates

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

Subiectul :" Fondurile mutuale, trecut şi prezent"

Fondul Naţional de Investiţii a luat fiinţă la 17 august 1995, fiind administrat de firma SOV Invest. În mai 2000, fondul a intrat în colaps, fapt care a afectat aproape 300.000 de investitori, generând un scandal cu efecte sociale, economice şi politice în a cărui soluţionare au fost implicate, la diferite momente, Justiţia, Poliţia, Parchetul, instituţiile financiare şi comisiile de abuzuri din Parlament.

În mai 2000, păgubiţii de la FNI au făcut o plângere penală împotriva persoanelor vinovate de falimentarea Fondului, cerând recuperarea sumelor investite. Cu toate acestea, mii de români şi-au pierdut banii în speranţa unor câştiguri care aveau girul statului.

Sărăcia existentă a făcut ca românii să-şi depună chiar şi ultimele economii în acest fond, amăgiţi fiind de creşterile ireale, dar mai ales de campaniile publicitare pe care FNI le-a promovat. Campaniile de imagine care au înşelat atâţia oameni, au făcut referiri la folosirea siglei CEC în materialele publicitare, asigurarea investiţiilor în unităţi de fond FNI de către CEC prin contractul de garantare.

Multe sesizări au fost făcute vizavi de neregulile care se pot întâmpla în cazul FNI însă nici o măsură nu a fost luată de către conducerea de pe atunci a CNVM (Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare) care a fost şi sancţionată ulterior de justiţie. Nu era posibil ca un fond de investiţii să funcţioneze în ultimele sale luni fără a avea depozitar. El trebuia imediat suspendat de către autoritatea în drept, care s-a mulţumit să trimită doar câteva adrese la FNI, adrese cărora nici nu li s-a dat curs.

Foştii investitori ai FNI şi FNA au început să revină la investiţiile în fondurile mutuale, chiar dacă astfel de plasamente le-au adus pierderi consistente în trecut, ca urmare a creşterii credibilităţii acestor instrumente de investiţii, a scăderii dobânzilor la bănci, dar şi a intrării băncilor pe piaţă.

Intrările de capital şi creşterea spectaculoasă a numărului de investitori în fondurile monetare din prima jumătate a anului este fără precedent de la dezastrul FNI, care vindea însă doar mirajul îmbogăţirii peste noapte. Dincolo de cifre, dinamica semnalează mutaţii excepţionale pentru viitorul acestei industrii, printr-o capacitate nebănuită de a convinge publicul. Iar acest lucru dă speranţe administratorilor de fonduri că au forţa de a-şi depăşi condiţia de Cenuşăreasă a pieţei financiare din România, cu care păreau resemnaţi pentru veşnicie.

Criza a motivat băncile să vândă fonduri mutuale.

O explicaţie pentru creşterea spectaculoasă a intrărilor de capital în fondurile monetare a constat în "pilulele" educative administrate sistematic prin toate canalele media în vederea schimbării comportamentului populaţiei dinspre consum spre economisire. Dobânzile tot mai mari oferite de bănci în lupta lor de a atrage resurse de pe piaţa internă au constituit fără îndoială argumente importante în deturnarea banilor dinspre consum spre economisire.

Convingând clienţii să-şi plaseze banii în fonduri administrate de societăţi specializate proprii, de fapt băncile "lucrează" tot în interesul propriu, deoarece capitalurile atrase sunt plasate în cea mai mare parte tot în depozite la băncile respective.

Cu alte cuvinte, indirect, banii de la populaţie şi de la companii ajung în depozite tot la bănci, iar cu băncile în spate în calitate de distribuitori fideli, administratorii de fonduri se vor simţi tot mai bine.

Una peste alta, marele câştig al marşului "fondurilor" monetare din primul semestru îl reprezintă atragerea în fonduri a circa 40.000 de persoane, care în mare parte sunt probabil la prima investiţie de acest tip. Şi este doar o chestiune de timp până când oamenii vor fi tentaţi să "guste" şi din fondurile diversificate sau cele de acţiuni.

Consiliul UE a adoptat noi reglementări în domeniul fondurilor mutuale, care vizează investiţiile colective pe active transferabile, aşa-numitele UCITS (Undertakings for Collective Investments în Transferable Securities), pentru a proteja interesele investitorilor pe piaţa internă a UE şi a consolida mediul concurenţial din acest sector.

Directiva actualizează cadrul legislativ pentru fondurile europene de investiţii, vizând angajamentele în investiţii colective pe active transferabile, care reprezintă o piaţă de circa 5.000 miliarde de euro. Scopul noilor reglementări este de a extinde gama de produse financiare de acest tip disponibile investitorilor, cu reducerea simultană a costurilor prin consolidarea pieţei interne, şi de a proteja interesele investitorilor expuşi pe astfel de instrumente prin îmbunătăţirea calităţii informaţiilor şi transparenţei.

Totodată, noua legislaţie vizează creşterea eficienţei activităţilor de supraveghere, toate detaliile trebuind a fi prezentate fără a se face vreo referire la un alt document, într-un limbaj simplu şi fără termeni tehnici. În plus, toate fondurile trebuie să respecte un format unic pentru această fişă, astfel încât clienţii să le poată compara mai uşor.

Această abordare are rolul de a face produsele mai uşor de înţeles, deoarece s-a considerat că prospectele de emisiune sunt adesea prea stufoase, ceea ce face ca aspectele importante să treacă neobservate la o primă citire a documentului.

Pentru protecţia investiţiilor româneşti şi cu scopul de a încuraja formarea unei pieţe unice pentru aceste servicii, Guvernul României, în calitate de membru UE, este obligat să transpună directiva în legislaţia naţională până pe 30 iunie 2011.