Parliamentary debates

Domnul Ion Dumitru:

"Fiţi aproape de ţăranul român"

Multe s-or fi schimbat în oropsita Românie după evenimentele din decembrie 1989, multe care să ne dea senzaţia fie că ne îndreptăm spre o economie de piaţă, fie că ne îndreptăm spre un stat democrat. Deocamdată, amândouă fenomenele la care mă refer mai sus sunt încadrate în fenomenul de tranziţie a României spre economia de piaţă şi spre democraţie, tranziţie care se defineşte printr-un amestec de haos şi dezordine care, dacă n-ar fi planificate, ar trebui să conducă spre cele două deziderate dorite de toţi românii aşa cum din haosul şi nebuloasa cosmică s-au născut sistemul şi planeta pe care locuim, după reguli şi legi pe care încă nu le cunoaştem pe deplin şi pe care, foarte probabil, nu le vom cunoaşte niciodată.

Căci, oricât de săraci am fi - şi poate tocmai pentru că suntem foarte săraci - ar fi trebuit să ne aşezăm priorităţile şi să ne ordonăm sărăcia sau foarte puţinul pe care-l avem şi să ne ferim de nebuloasa tranziţiei, care nu am ştiut niciodată unde va duce.

În orice stat în care locuiesc oamenii ţării, ca şi în orice familie în care locuiesc oamenii casei, gospodarii îşi stabilesc priorităţile. Şi ce prioritate ar fi putut fi mai importantă decât aceea a agriculturii, adică acea ramură a economiei ţării, care asigură materialul cel mai strategic la îndemână - hrana.

Aş putea spune că atitudinea faţă de agricultură a unei guvernări indică direct gradul de conştiinţă şi civilizaţie a poporului şi a celor care-l conduc în etapa de referinţă.

România a fost, în cea mai mare parte a istoriei sale, un stat de ţărani. Ţărănimea română a constituit forţa economică, politică şi militară de bază care a condus la persistenţa şi supravieţuirea naţiunii române în spaţiul geografic actual. Ţărănimea română, de la ţăranii săraci până la boieri, a creat statul naţional român. Tot ea l-a apărat de duşmanii de pretutindeni şi tot ea a creat instituţiile statale ale unui stat de drept. Tot ei, ţăranii români, au creat politicienii de ieri şi de azi ai României, ei au produs hrana ţării pe timp de pace şi război şi tot ei au ştiut cum să o ascundă şi să o păstreze, atunci când ţara a fost ocupată, pentru supravieţuirea naţiunii.

Ţăranul român a fost, ca întotdeauna, cel mai oropsit în timpul dictaturii comuniste, căci i s-au luat pământul, vitele şi uneltele de lucru care îi aparţineau de drept şi la care ţinea mai mult decât la propria-i viaţă.

Ţăranul român a fost dezmoştenit, proletarizat şi aruncat în fabrici, făcut peste noapte "muncitor" şi aruncat în cămine sau silozuri umane, pentru a i se tăia definitiv rădăcinile adânci înfipte în pământul confiscat pentru CAP-uri, pentru a fi izolat definitiv de brazdă şi soare, de plante şi animale.

Rezultatul dezrădăcinării ţărănimii române a condus, în numai o generaţie, la degradarea şi erodarea până aproape de pieire a naţiunii. Legea nr.18 nu a condus şi nu poate conduce la refacerea ţărănimii române. Ţăranul român nu şi-a primit nici tot pământul, nici uneltele de lucru, nici vitele şi nici dreptul de proprietate. Cei care au făcut Legea nr.18 şi mai ales cei care o aplică, ştiau acest lucru.

Vă întreb, domnilor de la PD-L? Petre Roman care a iniţiat Legea nr.18 şi care a câştigat "pariul cu agricultura" nu a fost politicianul dumneavoastră?