Parliamentary debates

Domnul Sorin Constantin Stragea:

"Ping-pong de politică externă"

În ultimele zile am putut sesiza cu toţii cum propaganda cotrocenistă se străduieşte să acopere poziţionarea diplomatică lamentabilă a României vizavi de problema libiană. E prea mare tot acest efort propagandistic ca să nu ne gândim că servanţii preşedintelui ţării încearcă din răsputeri să acopere nu doar incompetenţa lui Băsescu în materie de politică externă, ci şi alte lucruri. Oare acestea pot fi mult mai grave?

Presa străină speculează această poziţie şi arată că exista posibilitatea ca Traian Băsescu - principalul responsabil cu relaţiile internaţionale ale României - să fi avut şi alte motive pentru care s-a declarat iniţial, în numele statului român, împotriva intervenţiei militare din Libia.

Cunoaştem cu toţii episodul în care Traian Băsescu a ţinut să facă pe interesantul în Consiliul European, umflându-şi inutil muşchii către preşedintele francez. Mai mult, presa străină nu ratează ocazia pentru a ironiza relaţiile extrem de tensionate dintre Traian Băsescu şi Nicolas Sarkozy.

Am asistat apoi la aiuritoarea intervenţie televizată de duminică seara de la Cotroceni, atunci când spusele lui Băsescu au amintit multora de excelentele raporturi pe care le avea Nicolae Ceauşescu cu fratele său Gaddafi şi când se susţinea poziţia rezervată a României.

Preşedintele Traian Băsescu a anunţat, apoi, marţi, la finalul şedinţei CSAT, că, la solicitarea NATO, România va participa la embargoul impus Libiei cu fregata "Regele Ferdinand", doi ofiţeri de stat major şi 205 militari, pe o perioadă de trei luni.

Oare care or fi raţiunile pentru care Băsescu s-a situat, din păcate, cu România cu tot, pe eşichierul relaţiilor internaţionale într-o zonă mai degrabă ciudată şi periculoasă decât într-una firească pentru o ţară membră a NATO şi UE? Pentru că raţiunile răzgândirii sale le putem lesne deduce!

Toată această mascaradă de politică externă pe care preşedintele o face, are drept consecinţă izolarea României pe plan extern, pierderea aliaţilor şi susţinătorilor tradiţionali, lucru pe care cetăţenii acestei ţări nu îl merită. Incoerenţa şi inabilitatea dovedite încă o dată de Traian Băsescu în relaţiile externe pun tot mai mult România într-o situaţie delicată, pentru care răspunderea politică aparţine în totalitate preşedintelui.