Parliamentary debates

Domnul Filip Georgescu:

Pădurea reprezintă un factor de echilibru de neînlocuit în cadrul biosferei. De existenţa pădurii este strâns legată dezvoltarea societăţii omeneşti, dar tot atât de adevărată este şi alternativa că despăduririle au contribuit în mare măsură la decăderea şi dispariţia unor popoare şi civilizaţii. Un singur fapt, din multe altele, este în măsură să pună în lumină rolul imens pe care pădurea îl joacă în viaţa omenirii. Astăzi, într-o lume superindustrializată, dar mai ales superpoluată, pădurile de pe Terra absorb o treime din emisiunile de dioxid de carbon.

Înţelegând pe deplin importanţa capitală pe care fondul forestier îl are astăzi în dezvoltarea fiecărei ţări, dar mai ales în viitor, când modificările climatice se vor accentua, iar solul îşi va reduce o bună parte din actualul potenţial, Organizaţia Naţiunilor Unite a declarat anul 2011 An Internaţional al Pădurilor, sub generosul dicton "Păduri pentru oameni". Acum, când un asemenea eveniment de excepţie se apropie de sfârşit, îngăduiţi-mi o succintă privire asupra desfăşurării sale pe teritoriul ţării noastre.

Cu tot cataclismul care s-a abătut în ultimii 20 de ani asupra silviculturii noastre, dispunem încă de 6,4 milioane de hectare fond forestier, ceea ce înseamnă că fiecărui român îi revin 0,3 hectare de pădure. Suprafaţă extrem de redusă în comparaţie cu ţările nordice, unde suprafaţa este de 6-10 ori mai mare (în Suedia 3 ha pentru fiecare locuitor, în Norvegia 2 ha, în Finlanda 4 ha). Raportul dintre om şi pădure din ţara noastră s-a diminuat mult în ultimul secol, când fondul forestier a fost supus unui jaf sălbatic. Despăduririle iraţionale din perioada interbelică au reînviat după 1990, când pădurile au fost ciopârţite prin retrocedări abuzive, la adăpostul unei legi criminale promovate de PNŢCD şi prin defrişări ilegale săvârşite de o mafie a lemnului, care acţionează şi astăzi nestingherită. Potrivit unor rapoarte internaţionale, până în 2006, în România, au fost tăiate "la ras", în mod nepermis, păduri de pe 100.000 de hectare, iar fondul forestier de pe alte 350.000 de hectare a fost sacrificat fără a se asigura reîmpădurirea. Aşa cum rezultă dintr-o analiză a Băncii Mondiale, prejudiciul înregistrat de ţara noastră, în urma jafului din perioada 1990 - 2006, s-a ridicat la 1,5 miliarde de dolari.

În mod normal, autorităţile noastre ar fi trebuit să acţioneze, pentru ca cele 450.000 de hectare de pădure sacrificate până în 2006, precum şi zecile de mii de hectare despădurite în ultimii cinci ani să fie regenerate. Mai mult, ar fi trebuit împădurite încă 700.000 de hectare calamitate de inundaţii şi deşertificate din cauza secetei, care au fost scoase din circuitul agricol. Un asemenea program de regenerare a fondului forestier era cu atât mai necesar cu cât ponderea pădurilor în suprafaţa României (27%) este inferioară mediei europene (32%).

Ce se constată însă în realitate? Toate guvernările din ultimele două decenii au continuat să exploateze masiv pădurile, tăierile ajungând în prezent la 17 milioane m.c. lemn. Extrem de mari sunt însă tăierile ilegale. Cât despre împăduriri, acestea au fost mai mult decât modeste. În perioada 2007 - 2011 s-au împădurit, în medie, anual, cam 14 - 15 mii de hectare, în care 40% pe seama regenerărilor naturale. Amintim că Finlanda împădureşte anual 140.000 de hectare, iar Suedia şi Norvegia câte 130.000 de hectare. Suprafeţele atât de reduse care s-au împădurit în ţara noastră îşi găsesc explicaţia în lipsa fondurilor băneşti, care în 2009 au fost reduse cu o treime. Actualii guvernanţi n-au înţeles un adevăr elementar, acela că ceea ce tăiem astăzi, nu se reface decât într-un sfert de secol. Tot din lipsa banilor a fost abandonată acţiunea de creare a perdelelor forestiere în zonele de câmpie, o altă mare eroare, care se va repercuta dureros asupra producţiei agricole din 2012, compromisă în mare măsură de seceta excesivă din această toamnă.

Actualii guvernanţi ar trebui să analizeze cu mai mult discernământ măsurile dure de austeritate (cele mai multe aberante) pe care le aplică otova în toate domeniile afectate de criza economică, fiindcă una este să reducă finanţarea unor pârtii de schi, a unor săli de sport sau terenuri de fotbal în mediul rural şi alta este să tai fondurile destinate sănătăţii, învăţământului, agriculturii, silviculturii, mediului şi altor domenii de importanţă vitală.

Un exemplu în această privinţă este cât se poate de elocvent. Se spune că actuala criză care a izbucnit peste Ocean a produs Statelor Unite ale Americii pagube de aproape 2 trilioane de dolari. O criză general a pădurilor de pe planeta noastră s-ar solda cu un prejudiciu anual de 3-5 trilioane de dolari. Cred că omenirea ar trebui să reflecteze cu toată atenţia la o asemenea sumbră perspectivă.