Parliamentary debates

Doamna Olguţa Cocrea:

9 octombrie - Ziua mondială a poştei

Poşta este una dintre cele mai democratice instituţii, care asigură menţinerea permanentă a legăturilor comerciale şi spirituale dintre oameni. Îndeplinirea acestei misiuni nobile a urmărit, pas cu pas, dezvoltarea civilizaţiei umane, originile sale pierzându-se în negura istoriei. Dezvoltarea relaţiilor interumane şi sociale a determinat o perfecţionare necontenită a structurilor organizatorice şi a proceselor tehnologice specifice acestui sector. Astfel, poşta este considerată, în prezent, una dintre ramurile importante ale industriei serviciilor.

Poşta Română şi-a început adevărata revigorare în anul 1991, prin punerea în aplicare a "Conceptului Naţional al R.A. Poşta Română" şi dezvoltarea acestuia prin documente strategice şi programe guvernamentale. În acest context, au fost stabilite obiective concrete de dezvoltare a infrastructurii poştale, de realizare a unui cadru legislativ corespunzător, de diversificare şi modernizare a serviciilor poştale. Prin acţiunile întreprinse, s-a urmărit atingerea şi menţinerea unui nivel calitativ superior al serviciilor poştale şi alinierea acestora la cerinţele impuse de integrarea în serviciile intercomunitare. Acest obiectiv este îndeplinit prin restructurarea radicală a infrastructurii sale, cu implicaţii profunde asupra organizării teritoriale a regiei, modernizării tuturor domeniilor de activitate, informatizării reţelei poştale atât la nivel managerial, cât şi operaţional, precum şi prin retehnologizarea sectoarelor productive. În condiţiile unei concurenţe tot mai puternice, comunicaţiile poştale din România trebuie să-şi menţină ritmul accelerat de dezvoltare propus, astfel încât sectorul poştal să-şi întărească poziţia cuvenită în infrastructura publică a ţării, iar reforma poştală să se dovedească, într-adevăr, o investiţie de viitor.

În general, dar şi în particular, în România, serviciile poştale au fost create cu scopul asigurării unor legături permanente între oameni. Necesitatea permanentizării acestor legături a condus la crearea de servicii specializate pentru satisfacerea acestor nevoi.

Existenţa serviciului poştal este cunoscută încă din antichitate. Până la Revoluţia din 1848, poştele au fost arendate unor particulari, de regulă pentru perioade de câte trei ani. după 1850, în oraşele de reşedinţă administrativă, staţiile de poştă orăşeneşti au fost transformate în birouri poştale. În acea perioadă, existau 30 de curse poştale, cu staţii de poştă, al căror punct nodal era Craiova. Din anul 1852, este organizat serviciul de corespondenţă pentru particulari, sub supravegherea Ministerului de Finanţe. Între anii 1857-1862, se introduce, etapizat, monopolul de stat asupra activităţii de poştă. La 12 noiembrie 1857, o comisie întrunită la Iaşi a hotărât introducerea timbrelor poştale cu bucata, patru valori ale primei emisiuni "Cap de bour", pusă în vânzare pe data de 22 iulie 1858. La 1 mai 1865, se introduce serviciul abonamentelor prin poştă la presa din ţară şi străinătate. După anul 1883, se introduc: primele planuri de îndrumare pe linie de cartare, timbrele porto, serviciul de incaso şi mandatul telegrafic.

În anul 1894, după modelul unor clădiri similare din occident, începe construcţia Palatului Poştelor, care va fi dată în funcţiune în anul 1900. În perioada postbelică, concepţia structurii organizatorice a ramurii de poştă şi telecomunicaţii este derivată din împărţirea administrativ-teritorială a ţării.

Astfel, în perioada când teritoriul naţional a fost organizat în regiuni, având în componenţa lor raioane, structura organizatorică a administraţiei de poştă şi telecomunicaţii era bazată pe existenţa direcţiilor regionale de poştă şi telecomunicaţii, având în subordine directă oficii raionale bilanţiere, ca după 1968, odată cu înfiinţarea judeţelor, să fie constituite direcţii judeţene de poştă şi telecomunicaţii (DJPTC) care au funcţionat până în anul 1991.

După anul 1989, au avut loc profunde transformări în administraţia centrală a statului, reflectate în ramura noastră prin înfiinţarea Ministerului Poştelor şi Telecomunicaţiilor, denumit ulterior Ministerul Comunicaţiilor.

La nivel central, pentru conducerea activităţii operaţionale, a fost creată, în luna septembrie 1990, Regia Autonomă Romposttelecom, care a funcţionat până în luna iunie 1991, prin această măsură fiind realizată separarea între organul de reglementare şi operatorul serviciilor.