Parliamentary debates

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"Cum reuşim din nou să ne facem de râs în Europa"

Săptămâna trecută, tentativele reprezentanţilor Puterii de a denigra Opoziţia au atins culmile grotescului. S-a ajuns la până acolo în a se afirma că liderii Opoziţiei, împreună cu patroni de presă ar intenţiona să dea lovituri de stat. Cum aceste afirmaţii au venit din partea uneia dintre cele mai mediatizate persoane din România, ministrul Elena Udrea, este de la sine înţeles că spusele acesteia au făcut deja înconjurul Europei. Nu cred că este un secret pentru nimeni că fiecare ambasadă editează în fiecare dimineaţă un buletin al principalelor evenimente din ţară în care este acreditată, buletin care ulterior este trimis la "centru". Numai că declaraţii de genul pregătirii sau intenţiilor unor lovituri de stat nu pot decât să trezească zâmbete prin alte părţi. Şi aceste zâmbete nu se datorează doar acuzaţiilor fanteziste la adresa Opoziţiei, ci şi gradului de (in)cultură a celor care le proferează. Pentru că acelora care le-a ajuns la ureche povestea cu "lovitura de stat", ştiu că aceasta înseamnă o răsturnare bruscă şi neconstituţională a puterii legitime a unui stat, impusă prin surpriză de o minoritate, de obicei militară, folosind forţa. Or, loviturile de stat pentru Elena Udrea sunt intenţiile Opoziţiei de a demara procedurile de suspendare din funcţie a şefului statului, moţiunea de cenzură împotriva guvernului şi nu în ultimă instanţă criticile întemeiate la adresa Puterii, exprimate de diverşi analişti la televiziunile de ştiri. Personal, şi cred că nici pe colegii mei de partid nu ne încălzeşte faptul că Elena Udrea sau alt exponent al puterii se fac de râs în afara graniţelor. În schimb ne doare faptul că, fiind vorba de un oficial al statului român, zâmbetele pe care acesta le provoacă în Occident se contabilizează la capitolul imagine. Este vorba de imaginea României.

Evocarea "loviturii de stat" de către Elena Udrea nu reprezintă însă o noutate. În campania electorală pentru prezidenţiale, Elena Udrea, încercând să justifice acţiunile huliganice de la Timişoara ale unor membri PDL cu ocazia prezenţei acolo a contracandidaţilor lui Traian Băsescu, a afirmat că a fost reacţia mulţimii faţă de o tentativă de lovitură de stat împotriva şefului ei spiritual. O lovitură de stat la fel de inexistentă ca şi acum.

Dacă de la Elena Udrea oricum nu am mari pretenţii, altceva este când aberaţii spune şi premierul Emil Boc. Domnia sa a afirmat zilele trecute: "Doi moguli şi doi politicieni (Crin Antonescu şi Victor Ponta - n.a.) şi-au dat iar mâna pentru suspendarea preşedintelui contrar şi Constituţiei şi intereselor României, având ca unic obiectiv să oprească mersul justiţiei sau să aibă acces la resurse neatinse în mandatul actualului preşedinte". Sper din tot sufletul ca premierii statelor din UE să nu ştie că Emil Boc este şi profesor de drept constituţional şi că predă la una dintre cele mai prestigioase Universităţi din România. Nu de alta, dar nu ştiu cum le-ar putea explica Emil Boc omologilor săi că o acţiune de suspendare a preşedintelui este contrară Constituţiei. Sau cum ar putea justiţia să nu mai funcţioneze dacă şeful statului este suspendat.

Ştiu că imaginile înregistrării votului final de la Legea sistemului unitar de pensii au făcut deja turul televiziunilor europene. Stau şi mă întreb ce vor răspunde oficialii noştri bântuiţi de lovituri de stat şi acte potrivnice Constituţiei dacă vor fi chestionaţi de reporterii străini privind "miracolul" din Cameră din 15 septembrie a.c. În legătură cu ce părere şi-au făcut oficialii din occident vis-à-vis de acest vot nu cred că mai trebuie să insist. Şi tot la capitolul imaginea României a fost contabilizat şi votul din 15 septembrie.