Parliamentary debates

Domnul Ion Călin:

"Traian Băsescu - între Constituţie, demagogie şi populism"

Săptămâna trecută s-a terminat sau trebuia să se termine recensământul populaţiei. Cum s-a desfăşurat acesta? Specific actualei guvernări: haos, confuzie, suspiciune şi, bineînţeles, incoerenţa instituţiilor. Proasta organizare, interpretarea legii după bunul-plac au fost o bătaie de joc la adresa cetăţenilor. Ceea ce trebuia să reprezinte unul dintre puţinele evenimente în care autorităţile române se coordonau cu cele din toate statele UE a devenit o chestiune care va marca gradul de încredere în instituţii.

Că la noi este cum nu este la nimeni arată şi relaţia dintre preşedinte şi puterea legislativă. Preşedintele Traian Băsescu încalcă Constituţia substituindu-se Guvernului României, amestecându-se în activitatea legislativă a Parlamentului şi hotărând ce acte normative trebuie adoptate.

Continuând procesul de denigrare a instituţiilor statului preşedintele doreşte să scoată vinovat Parlamentul pentru nerealizările în domeniul justiţiei şi al noţiunii de "asistenţă socială". Pentru preşedinte prevederile Constituţiei de separare a puterilor în stat nu contează, dumnealui îşi permite chiar să ceară parlamentului "o atenţie deosebită în adoptarea... cât mai urgent posibil" a unor acte normative.

Traian Băsescu are o abordare de opoziţie, uitând că PDL deţine poziţia dominantă chiar şi în camera superioară a parlamentului, compromisă grav, dar îi lipseşte disciplina şi poate dorinţa de a adopta legile pe care le doreşte preşedintele. Aşadar, Traian Băsescu ar trebui să fie, şi poate chiar este, dezamăgit în primul rând de putere şi abia apoi de opoziţie, de la care nu ar fi trebui să aibă nicio aşteptare, pentru că PDL nu i-a ascultat cuvântul sau nu a reuşit să-i impună voinţa. Când frâiele afacerii au scăpat, preşedintele i-a băgat chiar în şedinţă pe parlamentarii PDL-işti şi le-a ţinut morală. În locul "neutralităţii" pe care ar fi trebuit să o promoveze, Traian Băsescu a preferat implicarea aproape totală.

Şi dacă puterea legislativă îl incomodează pe preşedinte, nici relaţia cu puterea judecătorească nu este pe placul acestuia. Domnul preşedinte nu este mulţumit că instanţele de judecată se substituie şi "executivului, şi legislativului, şi justiţiei". Probabil dumnealui este nemulţumit de faptul că aceasta se opune legal anumitor acţiuni ale puterii. Uită preşedintele că într-o ţară democratică există separarea puterilor, iar dumnealui nu are dreptul, conform Constituţiei, să se amestece în treburile acestora.

Cu executivul, preşedintele are cea mai bună relaţie, poate şi pentru că în guvern sunt oameni de carton, simple marionete, personaje care nu ştiu să decidă ceva singure.

Membrii Guvernului, în frunte cu Emil Boc, sunt doar nişte simpli executori şi atât. Un exemplu concret este acum realizarea bugetului de stat pe 2012. Cu toate că trebuia să ajungă în Parlament încă din 15 octombrie, premierul a aşteptat întâi vizita şi aprobarea FMI, precum şi acordul preşedintelui, şi abia după aceea poate ajunge bugetul şi în Parlament. După numeroase întâlniri şi iar întâlniri, declaraţii şi iar declaraţii, făcute de la Cotroceni, nu de la Palatul Victoria, am aflat cât de cât ceva despre acest buget. Va fi un "buget prudent" "pentru vreme rea", un buget care să răspundă realităţilor economice, chiar dacă anul 2012 este un an electoral. Dacă prudenţa este cuvântul de ordine, pentru liniştirea populaţiei sau pentru conservarea şi mărirea numărului de voturi aceasta s-a schimbat în "indexări" majorări de pensii şi salarii în a doua jumătate a lui 2012, dacă economia permite. Şi atunci, cum rămâne cu "demagogia şi populismul", sau aceste cuvinte nu pot fi folosite decât de putere, opoziţia nu are voie?!

Dacă Andrei Şaguna a lăsat urme în istoria ţării, recunoscute chiar de preşedinte, prin faptul că "şcoala, educaţia, cultura sunt elementele de perenitate ale unui popor", Traian Băsescu nu lasă în urma dumnealui nici şcoli, nici cultură, dar mai rău este faptul că actualul recensământ a scos în evidenţă că sub conducerea lui Traian Băsescu şi a PDL, România a pierdut cea mai importantă resursă: omul.