Parliamentary debates

Domnul Filip Georgescu:

Bugetul pe 2009 a devenit, în sfârşit, realitate, după ce a trecut prin furcile caudine ale dezbaterilor cu patronatele şi sindicatele, dar mai ales după înverşunatele confruntări parlamentare, care s-au dovedit până la urmă inutile, de vreme ce senatorii şi deputaţii puterii şi-au însuşit doar o singură propunere din miile de amendamente depuse de opoziţie. "Dezbaterile" continuă acum şi în afara Parlamentului, în ministere, în instituţiile ordonatoare de credite şi în consiliile judeţene.

Aprecierile asupra actualului buget sunt împărţite, ca să nu spunem diametral opuse. În timp ce Puterea consideră că avem un buget echilibrat, capabil să scoată ţara din criză, opoziţia crede că bugetul acestui an este o aberaţie, care încearcă să împace cu resurse puţine şi incerte atât capra dezvoltării economice şi atenuarea turbulenţelor ce se tot accentuează, cât şi varza fondurilor necesare realizării cerinţelor sociale.

Mizând pe o creştere economică de 2,5%, Guvernul a estimat veniturile bugetare la 33,5% din p.i.b., reprezentând 193,7 miliarde de lei, în timp ce cheltuielile au fost dimensionate la 35,5%, adică 205,5 miliarde de lei.

Conform prevederilor, în 2009 încasările din taxele principale vor scădea în produsul intern brut. Cea mai importantă sursă de alimentare a bugetului, TVA-ul, îşi va reduce ponderea de la 8% la 7,7%, iar impozitul pe profit de la 2,5% în 2008 la 2,3% în acest an.

Bazată pe artificii de calcul cu parametri fiscali îndoielnici şi pe un schimb nerealist, de circa 4 lei pentru un euro, creşterea economică cu 2,5% a p.i.b. apare ca o pură ficţiune, cu consecinţe imprevizibile pentru asigurarea resurselor financiare necesare evitării colapsului economic şi social.

La unison cu liderii politici ai Puterii, guvernanţii invocă fondurile europene drept sursă principală de finanţare a economiei româneşti în următorii ani. Din păcate, şi în această privinţă încercăm să vindem pielea ursului din pădure şi încă a jivinei care la această oră se află încă în vizuină, la hibernat şi nicidecum lângă tomberonul din preajma casei.

Se ştie prea bine că, din cele 30 miliarde de euro programate de Uniunea Europeană pentru România în perioada 2007-2013, fondurile postaderare contractate de guvernarea anterioară în 2007 şi 2008 au fost de 1,25 miliarde de euro, deşi suma care putea fi accesată era de 3 miliarde de euro.

În acelaşi interval de timp, însă, România a virat în conturile Bruxelles-ului, pentru bugetul UE, 2,5 miliarde. de euro, transformându-se dintr-o ţară care, teoretic, ar fi trebuit să beneficieze de ajutor UE, într-un contribuabil al acesteia.

Nici eventualele împrumuturi pe care România ar putea să le obţină de la FMI, în condiţii destul de grele pentru populaţia ţării noastre, nu ar avea darul să ne repună pe linia de plutire.

Dacă Guvernul Boc nu va adopta un pachet de politici macro-economice credibile, menit să relanseze economia şi să asigure locuri de muncă pentru 4-4,5 milioane de oameni, aşa cum procedează aproape toate ţările europene, care au posibilitatea să pună în mişcare programe anticriză susţinute cu mii de miliarde de euro, România va resimţi în modul cel mai dramatic efectele crizei economice mondiale.

Să sperăm că mintea cea de pe urmă a românului va fi şi de această dată un bun şi înţelept sfătuitor.