Parliamentary debates

Domnul Teodor Atanasiu:

"Preşedintele-premier ne pune din nou în faţa faptului împlinit!"

Români, fiţi liniştiţi! Suntem în continuare pe cele mai bune mâini portocalii, dar, mai ales, pe cele mai pricepute mâini cotroceniste! Guvernanţii bocieni ne prevestesc, încă o dată, pentru la anul, creşterea economică mult visată dar, pentru ca această minunată ţintă să fie atinsă în cele din urmă de către al Cincilea guvern Boc, preşedintele-premier ne-a transmis hotărât de la tribuna Parlamentului că avem nevoie de un nou acord cu FMI, pe care-l vom încheia tot la anul!

Astfel, suntem bombardaţi, ca şi până acum, de vreo doi ani încoace, de veşti alternative, când de una caldă, când de una rece, ca să nu ne obişnuim nici cu binele cotrocenist prea tare şi nici în depresie să nu ne afundăm cu toţii, atunci când răul PDL-ist ne copleşeşte!

Noi, toţi românii, trebuie să fim pregătiţi să ne trăim viaţa în propria noastră ţară, numai aşa cum ne-o desenează preşedintele Băsescu şi, ori de câte ori acesta se decide să ne mai picteze vreo etapă în culorile alese instant, noi trebuie să privim spăşiţi la următoarea planşă pe care ne-o proiectează sau să fim pregătiţi oricând să facem faţă şocurilor electrice la care acesta ne conectează brusc!

Preşedintele a venit săptămâna trecută în Parlamentul României, după bunul său obicei, doar ca să mai împroaşte puţin cu noroi opoziţia, să strige cât îl ţin puterile cât de buni şi frumoşi sunt PDL-iştii săi, în frunte cu frauduloasa doamnă Anastase şi cu falimentarul domn Boc şi să sublinieze intens, cât de răi suntem noi, toţi ceilalţi politicieni, atenţionându-ne, cu această ocazie, că nu am scăpat de ce era mai dificil: "Greul nu a trecut"! Dar nu-i nimic, lucrurile se pot rezolva din mers, încheind încă un acord cu FMI, pe care dumnealui, probabil, l-a discutat şi decis deja cu reprezentanţii Fondului! Iar noi, ca nişte accesorii perfecte, fără sunet şi fără drepturi, suntem înştiinţaţi, în direct, că nu avem o altă alternativă decât să acceptăm tacit ce ni se oferă în dar, cu toată mărinimia prezidenţială!

Doar toată această muncă silnică, de 16 ore pe zi, incomparabilă ca efort cu a oricărui alt român, o muncă dificilă şi sacrificantă, prestată timp de şase ani zbuciumaţi, la frâiele ţării şi ale guvernelor, este închinată în întregime, de către domnul Băsescu, numai şi numai binelui nostru etern!

De aceea consideră preşedintele că este atât de îndreptăţit să hotărască de fiecare dată singur absolut tot, în numele nostru, indiferent dacă povara ulterioară, pentru următorii zeci şi zeci de ani, va apăsa cu toată greutatea numai pe umerii noştri, iar datoria uriaşă, multiplicată la nesfârşit de prea multă incompetenţă guvernamentală bociană, riscă să ne îngroape pentru totdeauna în întunericul sărăciei permanente!

Încă din anul 2008, priceputele guverne Boc I, II, III, IV şi acum şi al V-lea, ne-au tot minţit cu neruşinare, în fiecare lună, că vom avea parte cu certitudine în următoarea perioadă, de creştere economică şi de revenire pe trend ascendent a economiei româneşti! Şi, în realitate, blocajul economic şi colapsul financiar s-au adâncit într-un haos cum nici celui mai slab stat african nu i-a fost dat să trăiască în anul 2010!

Dar noi nu avem alternativă: trebuie să sperăm că veştile bune, promise de un milion de ori pe minut de către preşedintele-premier, care modernizează neîntrerupt statul român de şase ani, numai cu minciuni şi eşecuri, şi veghează neîncetat la bunăstarea noastră, cu amputări pe viu şi austeritate fără limite, vor veni cu siguranţă la anul: mai precis la anul şi la mulţi ani!

Preşedintele vrea ca noi, toţi ceilalţi români, să nu fim nimic altceva decât nişte simpli spectatori, folosiţi pe post de aplaudaci la comandă, chiar dacă ni se prezintă tot timpul cel mai prost spectacol pe timpul, banii şi viitorul nostru!

Acest scenariu înfiorător, cu iz din ce în ce mai evident de reeditare a perioadei de dinainte de 1990, pus cu minuţiozitate în scenă de către conducătorul suprem al Partidului Diletanţilor Laşi, are un singur scop, şi anume acela de a ne îndrepta, cu paşi repezi, spre cel mai cumplit eşec al democraţiei: dictatura!