Parliamentary debates

Domnul Eugen Bejinariu:

Realitatea vieţii politice din România, şi în primul rând la nivelul Parlamentului şi al Guvernului Emil Boc, m-a determinat să prezint în Camera Deputaţilor declaraţia politică intitulată "Răsturnarea valorilor democraţiei în România".

Într-un stat democratic funcţionează mai multe puteri: puterea legislativă - Parlamentul, numit şi forul legislativ suprem; puterea executivă - Guvernul şi puterea judecătorească - parchetul şi tribunalul, la care vine şi presa centrală şi locală, numită adesea "câinele de pază al democraţiei". Între aceste puteri există separaţie, iar în desfăşurarea activităţii lor apar şi relaţii care ar trebui să nu subordoneze, să nu impună şi să nu stânjenească rolul şi atribuţiile fiecărei puteri. Cetăţenii cunosc această aşezare a puterilor, dar şi relaţiile dintre ele.

În realitatea ultimilor ani, de când a apărut în rândul puterilor şi "preşedintele-jucător", funcţionarea statului democratic este mult dereglată. La cea mai simplă analiză a rolului şi atribuţiilor Parlamentului statului român, vom constata multe exprimări anticonstituţionale, diverse disfuncţionalităţi şi anomalii.

Guvernele Emil Boc, cu rolul de a aplica legile statului român şi de a raporta Parlamentului modul de realizare a acestor legi, şi-au asumat atribuţii legislative. Aşa se face că acum s-a ajuns ca legile să fie iniţiate şi asumate de Guvern în Parlamentul României. Menţionăm că asumarea răspunderii era valabilă numai în vacanţele parlamentare şi numai cu aprobarea Parlamentului, pe perioade şi domenii. În condiţii normale, o lege iniţiată de Guvern, Parlament sau societatea civilă este supusă dezbaterii în Parlament, potrivit procedurilor parlamentare. Dezbaterea completă se face în Senat şi în Camera Deputaţilor sau în ordine inversă, după care diferenţele sunt mediate de comisii special aprobate de către Parlamentul României. Urmează promulgarea legii de către Preşedintele României.

Astăzi Guvernul a ajuns la a paisprezecea asumare a legii, ignorând şi Constituţia, şi Regulamentul Senatului şi al Camerei Deputaţilor, şi orice cutumă parlamentară. Între legile asumate de Guvern în Parlamentul României şi urmate de moţiuni de cenzură enumerăm: Legea Codului penal şi civil, Legea educaţiei naţionale, iar recent, Legea privind dialogul social şi Legea uniformizării salariilor cadrelor didactice şi care nu vor mai fi urmate de moţiune de cenzură, ci de solicitarea PSD-ului de intervenţie a Curţii Constituţionale.

Dovada dereglării o evocăm doar cu un singur domeniu, şi acela prioritate naţională - educaţia. S-a votat în Parlament legea pentru creşterea cu 50% a salariilor profesorilor, lege promulgată de preşedinte, Guvernul şi-a asumat răspunderea în Parlament pentru Legea educaţiei naţionale, iar recent acelaşi guvern îşi asumă răspunderea pentru uniformizarea salariilor profesorilor, în vreme ce problemele şcolii şi ale universităţii coboară tot mai mult ca dimensiune şi calitate în societatea românească, sistem care se află în plină "reformare şi modernizare". În toate aceste "preocupări" faţă de şcoala românească nu găsim termeni precum studiu, analiză, dezbatere în comisiile de specialitate din Camera Deputaţilor şi din Senat, propuneri şi, respectiv, votul final din Parlament, aşa cum ar fi normal, constituţional şi moral.

Astfel de exemple sunt şi în cazul Legii Codurilor penal şi civil, în Legea dialogului social şi câte vor mai urma. Oare modificarea Constituţiei, după astfel de practici, nu va urma, măcar în parte, calea asumării răspunderii Guvernului în Parlamentul României? Deocamdată ştim că s-a propus ca la alegerile locale să fie suprapus referendumul privind legea noastră fundamentală - Constituţia României.

Soarta democraţiei din România este în pericol şi solicit colegilor deputaţi şi senatori să reflecte la această realitate şi să acţioneze pentru menţinerea vieţii democratice din România.