Parliamentary debates

Domnul Laurenţiu Nistor:

"Ucenicul vrăjitor - varianta băsistă"

Face ce face Băsescu şi, ca mare preşedinte "jucăreţ", reuşeşte să dea cu stângu-n... dreapta! Pe acest traseu însă, ultimele găselniţe ale neuronului portocaliu suprem, pentru a nu mai discuta despre dezastrul pe care 1-a impus României în loc de trăit bine, i-au explodat în faţă urât de tot, lucru care îi va lăsa cicatrice pentru tot restul vieţii - măcar din punct de vedere politic...

Cea din urmă şmecherie ca să strâmbe agenda publică a cetăţeanului de rând şi, implicit, a opoziţiei democratice a fost noua împărţire administrativ-teritorială a României. Stupida propunere, făcută mai mult ca să maximizeze în următoarele alegeri şansele partidului acela cică democrat şi măcar pe hârtie liberal, a zgârmat un muşuroi de termite ce stătea precum un vulcan în adormire, desfăcând baierele unor reacţii care, după ce că actuala putere ne-a schilodit economic, social, sanitar, educaţional, sufleteşte şi în orice chip şi-a dorit - numai cu ardei iute nu ne-a afumat, dar sper să nu cumva să dau idei cu acest prilej - sunt exact tichia de mărgăritar de pe capul Cotrocenilor! Căci ce motiv mai bun de resurecţie a iredentismului şi şovinismului maghiar putea să existe?

După ce-a scăpat-o gura pe soţia ambasadorului ungar la Bucureşti, după ce Csibi Bárna 1-a spânzurat pe Crăişorul munţilor, vine Băsescu, colac peste pupăză, cu propunerea de regionalizare. Păi, măi, omul lui Dumnezeu (vorba vine, pentru că din ce în ce mai mulţi români au dubii în acest sens...), dacă zici că vrei descentralizare şi să vină mai multă putere la nivelul primăriilor, asta poţi s-o faci şi acum, doar să vrei, însă nu acesta-i interesul tău, ci doar zarva! Dacă zici că vrei mai mulţi bani europeni, pe de-o parte, ai din 1997 regiunile de dezvoltare cu care poţi să atragi grămada aia de bani pe care îi tot fluturaţi în promisiuni deşarte în faţa poporului, mizând pe lăcomia omului de rând sărăcit de tine şi ciracii tăi - numai că nu prea sunteţi în stare, voi, ăştia, portocaliii, voi doar ce mai jumuliţi de la bugetul statului, că proiectele pentru banii UE înseamnă muncă şi inteligenţă, iar pe la neuronul portocaliu bate seceta şi uscăciunea când e vorba de muncă (deja se crede prin popor că vorba veche românească "dacă era bună munca, o luau boierii" a fost născocită de-un băsist!)! Pe de altă parte, distrugi taman structurile care au atras până acum cele mai multe fonduri, dar ţii în braţe Guvernul cu rezultatele cele mai slabe din ultimii 20 de ani, în care atragerea de fonduri europene e mai rară decât câştigul la loto!

Ce-i mai trist e că sigur nu aici se termină provocările şi trădările băsiste. Parcă vedem, mâine-poimâine, că se schimbă imnul naţional, pentru că o să ajungă Zeus de Cotroceni la concluzia că românul doarme-n cizme deşi se cântă mereu "Deşteaptă-te române". Ca să nu se confunde cu ţara "ţigăncilor împuţite", cum cu drag lălăia Băsescu în faţa nevestei, o să se schimbe numele ţării probabil în Băsescia, sau Pedelelandia, o să ne schimbăm tricolorul ca să nu mai ofensăm Budapesta şi o să-1 facem bicolor: portocaliu (de la culoarea care a inundat clădirile administrative, şcolile, grădiniţele, coşurile de gunoi, băncile parcurilor şi neuronul colectiv PDL-ist) şi negru-doliu - culoarea dominantă a tot ce atinge actuala putere... Desigur, în zonele cu puternică activitate iredentist-şovină, culorile "bicolorului" pot fi înlocuite, ca de obicei, cu roşu-alb-verdele maghiar, imnul va fi oricum cel unguresc, iar numele va fi cel de Ţara Secuilor fără secui! Căci "Ţara noastră comună", cum zicea Gyorgy Frunda, trebuie să fie cât mai ungurească, după principiul atât de drag băsiştilor: "Ce-i al meu e doar al meu, iar ce-i al tău devine tot al meu, c-aşa vreau eu şi n-ai ce-mi face!".

Culmea-i că, deşi PDL-iştilor nu le mai ajungi cu prăjina la nas, de-or să rămână, săracii, să se uite cruciş de-atâtea fiţe, figuri şi impresii că ei îs oase de Zeus, nu sunt altceva decât nişte amărâţi de peruşi captivi într-o cuşcă dotată cu zăbrele aurite, fiind atât prizonierii Băsescului (dovada au făcut-o înţepenind, "democratic", pe scaune de-atâtea ori), şi mai ales ai UDMR-iştilor, cărora ar fi în stare să le vândă, Doamne fereşte, chiar şi Transilvania, numai să rămână conectaţi cât mai mult la pompele cu care seacă bugetul de stat şi să mai aducă nişte bani pe care să-i poată muta în buzunarele lor fără de fund.

De data asta însă portocaliii, în ignoranţa lor desăvârşită, incredibil de mare şi de multă, au sărit calul, atingându-se o coardă sensibilă: românii sunt crescuţi în cultul morţilor lor dragi, iar dintre acei morţi ai lor, pe care ei îi venerează la fiecare sărbătoare mai răsărită şi în multe sâmbete din an, destui şi-au jertfit viaţa pentru Transilvania, iar asta nu se uită şi nu se iartă nimănui...