Parliamentary debates

Domnul Tiberiu Bărbuleţiu:

Declaraţie politică

Frământările politice de pe scena politică românească din ultimele săptămâni, şi mă refer aici la greva din învăţământ şi la discuţiile din Parlament pe marginea Bugetului pe 2006, s-au bucurat de toată atenţia noastră aruncând într-un con de umbră un moment foarte important pentru traseul european al ţării noastre.

În dimensiunea externă a politicii româneşti s-a conturat o nouă etapă plină de semnificaţii. Ministrul român al afacerilor externe, Mihai-Răzvan Ungureanu şi-a început mandatul în fruntea Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei pentru următoarele şase luni. A conduce cea mai veche organizaţie europeană constituie pentru ţara noastră oportunitatea de a ne dovedi calităţile de partener disponibil şi viabil pentru acţiunile de cooperare europeană, dar şi prilejul de a intensifica demersurile de promovare a ratificării Tratatului de Aderare a României la Uniunea Europeană.

Pentru următoarele şase luni, agenda de lucru a preşedinţiei române se va axa pe continuarea eforturilor preşedinţiilor anterioare, cooperând totodată cu viitoarea preşedinţie rusă în vederea asigurării unei continuităţi a activităţilor Consiliului Europei. Pe lângă aceste &^171;constrângeri&^187;, România îşi va pune amprenta propriei viziuni asupra activităţii acestei organizaţii, între direcţiile principale de acţiune numărându-se câteva care vor ajuta ţara noastră în finalizarea procesului de aderare la UE.

Mă gândesc în primul rând la iniţiativa îndreptată spre îmbunătăţirea eficienţei justiţiei în statele membre. În legătură cu această temă România va organiza un seminar asupra remediilor la durata excesivă a procedurilor judiciare, programată pentru prima jumătate a lunii martie a anului viitor, precedată în ianuarie de o dezbatere asupra elaborării unui model european de recrutare a magistraţilor. Consider că aceste două acţiuni se integrează şi răspund perfect nevoii de reformă din sistemul nostru juridic, conştienţi fiind de faptul că magistratul reprezintă o componentă fundamentală a sistemului naţional de protecţie a drepturilor omului, garantând prin etica lui independenţa justiţiei faţă de celelalte puteri în stat.

România a înţeles că diversitatea etnică şi culturală a unei ţări este un patrimoniu care trebuie conservat şi promovat prin toate mijloacele, de aceea foloseşte acest mandat pentru a reafirma o dată în plus consecvenţa cu care s-a dedicat acestui domeniu. În acest sens, preşedinţia română şi-a propus să organizeze o Conferinţă follow-up a comisiilor interguvernamentale comune asupra minorităţilor naţionale, în scopul extinderii cooperării între state privind protecţia minorităţilor.

Acestea sunt doar câteva dintre activităţile concrete pe care România le va organiza, însă nu vreau să închei fără să reamintesc că ţara noastră nu este la prima experienţă de acest gen. Să nu uităm că în 2001 ne-am aflat la conducerea OSCE, pentru ca în octombrie 2004 să deţinem preşedinţia Procesului de Cooperare în Sud-Estul Europei, iar acum, în paralel cu preşedinţia Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei, vom exercita şi preşedinţia Organizaţiei Cooperării Economice la Marea Neagră. Şi pentru a întregi spectrul evenimentelor europene pe care România le va prezida, în toamna anului viitor vom găzdui Summit-ul mişcării francofone.

Dacă cineva, după această succintă expunere, mai crede că locul nostru nu este în Europa, se înşeală amarnic. Pentru a se convinge, invit acele voci euro-sceptice, de la noi şi de pretutindeni, să cunoască experienţa românească în gestionarea acestor mandate internaţionale.