Parliamentary debates

Domnul Mihai Sandu-Capră:

Mergând prin ţară, prin marile oraşe, nu poţi să nu observi că nimic din arhitectura construcţiilor ce te înconjoară nu-ţi atrage atenţia, că frumuseţea de altă dată, ce reprezenta amprenta arhitectului, a fost înlocuită cu standardizarea ternă a comunismului egalizator, începând cu stilul şi terminând cu cenuşiul tencuielii, în cele mai multe cazuri, cojită de intemperii.

Plictiseală.

Monotonie.

Am observat că inclusiv noile construcţii, parcă de teamă să nu iasă în evidentă, pentru a-şi ascunde frumuseţea, adoptă aceeaşi culoare cenuşie, mascând eventualele individualităţi de concepţie sub aceeaşi culoare cu suratele standardizate.

De parcă plumbul din tencuiala pereţilor s-a scurs vreme de 50 de ani în sufletul oamenilor, suntem toţi roboţi care se ascund sub aceeaşi posibilitate de exprimare, scandalul, bârfa politică, loviturile de scaun justificate cu aceleaşi mascote: corectitudine, imparţialitate, înscriere în politica partidului.

În care politică?

Nu se spune niciodată, pentru că nu există.

Există în schimb o confuzie doctrinară determinată de lipsa unor valori, de lipsa unor principii asimilate de un anume partid sau de altul, situaţie care generează promovarea nonvalorică a liderilor de opinie, ca fiind acei oameni care se fac remarcaţi din cu totul alte motive decât cele care, în mod normal, ar trebui să reprezinte baza unei creşteri sănătoase pentru liderii prezentului. Situaţia este reflectată în confuzia electoratului, care, prin comparaţie cu cel interbelic, de-abia mai poate înscrie un partid în dreapta sau stânga. Ce te faci însă dacă un partid işi spune de stânga dar preia principiile dreptei, aşa cum se întamplă în ziua de azi, sau poate invers?

Azi, când din cenuşa doctrinară a unei ţări cu o bogată istorie mai sunt câteva formaţiuni care reprezintă acele puncte de culoare şi personalitate exprimată prin principii şi reguli clare, trecem prin pericolul unei asimilări a acestora în amalgamul monoton al cotidianei lupte pentru ciolan, al murdăriei politice, al reclamelor cu "10% incluşi".

Câtă vreme acestea vor exista, istoria României frumoase şi bogate încă nu s-a pierdut, şi reprezintă o sperantă. Să avem grijă să nu dispară, să avem grijă să reprezinte pentru electorat un far ce sa îi lumineze calea, să repezinte acele construcţii care nu au uitat să se construiască şi să se exprime.