Parliamentary debates

Domnul Cătălin Cherecheş:

"Se poate guverna de departe, dar se poate administra numai de aproape"

Despre o nouă împărţire administrativ-teritorială se vorbea încă de la începutul anilor 2000, când România se pregătea să devină membră a Uniunii Europene. O primă variantă era reducerea la jumătate a numărului judeţelor, care, ulterior, să fie transformate în regiuni de dezvoltare.

Ideea reîmpărţirii administrativ-teritoriale a României a revenit în actualitate prin iniţiativa legislativă a parlamentarilor UDMR, mai "grijulii" cu faptul că până în 2012 România trebuie să-şi spună punctul de vedere vizavi de ceea ce propune Uniunea Europeană. Şi au făcut un proiect de lege care propune înfiinţarea a şaisprezece regiuni de dezvoltare, precum şi organizarea a cinci macroregiuni de dezvoltare.

Proiectul, care primise raport negativ din partea Comisiei pentru administraţie, a trecut de Senat, prin adoptare tacită. Este rândul Camerei Deputaţilor să-şi spună cuvântul despre această iniţiativă. Este şi motivul pentru care fac această declaraţie politică. Deoarece aşa cum este, iniţiativa parlamentarilor UDMR nu ajută la nimic, dar strică la orice, cum se exprima unul dintre primarii marilor oraşe din Transilvania. Iată câteva argumente: au fost "grupate" judeţele sărace cu cele şi mai sărace, iar cele bogate cu cele şi mai bogate; dacă în Ardeal, restructurarea judeţelor s-a făcut în jurul nucleului Harghita-Covasna-Mureş, în restul ţării, împărţirea este destul de haotică. Să pui Constanţa lângă Vrancea şi Maramureşul lângă Cluj, nu sunt cele mai fezabile idei.

Când vorbim despre regionalizare trebuie să ne gândim la avantaje economice, la accesul la resurse şi venituri, la evitarea conflictelor şi nemulţumirilor. Maramureşul, pe care îl reprezint în Parlamentul României, n-a făcut niciodată parte dintr-o regiune cu Clujul, ci cu Satu Mare şi Sălaj. Maramureşul are proiecte comune cu Satu Mare, are proiecte comune cu Sălajul. Există tradiţii comune, care trebuie păstrate şi continuate. Maramureşul este un brand cunoscut la nivel naţional şi internaţional, este reprezentativ atât prin suprafaţă, cât şi prin numărul de locuitori, are un extraordinar patrimoniu natural, cultural, religios şi un potenţial turistic deosebit. Este argumentul pentru care Baia Mare trebuie să fie capitala unei astfel de regiuni de dezvoltare.

Să nu uităm că reorganizarea regiunilor este o problemă internă care priveşte doar cetăţenii României, sistemul administrativ românesc. România are nevoie de o reformă instituţională structurală, dar aceste lucruri trebuie dezbătute, analizate serios, nu doar bazate pe interesele unora sau altora, ci ale României şi cetăţenilor ei. De aceea un proiect de reîmpărţire administrativ-teritorială trebuie discutat atât cu administraţiile locale, cât şi cu structurile europene.

Reforma administrativă nu trebuie să aibă o componentă politică sau etnică, ci una de funcţionare normală şi eficientă a instituţiilor, debirocratizarea acestora, înlocuirea consiliilor judeţene şi a prefecturilor cu structuri regionale funcţionale, transparente şi eficiente. Regionalizarea trebuie să însemne dezvoltarea infrastructurii şi nu autonomia teritorială pe principii etnice. Reforma administrativă presupune dezbateri la nivelul Parlamentului, al administraţiilor locale, implicarea cetăţenilor, deoarece vorbim despre viitorul lor şi al României.

O idee bună nu trebuie să fie suspectată de teze autonomiste bazate pe criterii etnice. Fiecare român trebuie să ştie unde va fi plasată provincia lui, cu argumente care ţin atât de economie, cât şi de istorie sau tradiţie. O nouă reîmpărţire administrativă are efecte pe termen lung asupra dezvoltării României.