Parliamentary debates

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Politica pumnului în gură"

Sistemul de educaţie al unei ţări este cel care susţine dezvoltarea economică, dar şi sănătatea morală a societăţii.

Dacă sistemul educaţional este împins spre instabilitate, spre fluctuaţie permanentă şi nejustificată obiectiv a forţei de muncă, de ce să mai vină vreun absolvent să se angajeze în cadrul său? Doar maneliştii lucrează fără contract de muncă. Ministerul vrea să transforme clasa profesională a profesorilor într-un fel de manelişti supuşi fluctuaţiei locului de muncă şi pericolului concedierii din motive care nu le sunt imputabile.

De unde ideea cu titularizarea pe viaţă? Nu există aşa ceva nici acum, ci doar angajarea cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată pentru profesorii care au susţinut un concurs naţional. Acest lucru este valabil pentru toate meseriile, pentru poliţişti, judecători, funcţionari şi pentru toată forţa de muncă calificată din economie. De ce să fie păstraţi şi respectaţi profesorii când aceştia pot băga idei periculoase în mintea copiilor, precum cele de democraţie, de respectare şi supremaţie a legii, de corectitudine. Aceste idei sunt probabil otravă pentru cei care ne conduc, aşa că trebuie reprimate, profesorii trebuie ţinuţi cu frica în sân că îşi pot pierde în orice moment locul de muncă dacă iau atitudine şi nu fac "ciocu' mic", aşa cum era o vorbă spusă acum câţiva ani în Parlament, de către un reprezentant al actualei puteri: Ciocu' mic, că noi suntem la putere acum!

Ce nevoie avem de profesori? Doar Guvernul Boc are întotdeauna dreptate şi, pe principiul aplicat televiziunilor de ştiri, -"Cine nu este cu noi este împotriva noastră" -, nu acceptă opinii diferite, nici măcar un minim dialog cu sindicatele din domeniu, iar de o dezbatere publică reală unde să se discute aplicat, nici nu se pune problema.

De faptul că numărul şomerilor creşte în fiecare zi şi de scăderea nivelului de trai al românilor, Guvernul Boc nu se arată prea interesat, în schimb de posturile călduţe prin ambasade şi consulate ale copiilor protejaţilor zilei şi de salariile directorilor din Ministerul Economiei se ocupă cu prioritate şi chiar cu multă grijă.

Nicio indignare, nicio supărare pe faptul că pensionarii nu mai pot să-şi plătească întreţinerea şi nici să-şi cumpere medicamente. Nimic despre şomerii care au ajuns la disperare că nu mai pot să asigure un trai decent familiilor lor, doar o supărare pe televiziunile de ştiri care nu prezintă cu surle şi trâmbiţe "marile realizări ale epocii Boc" în care salariile cresc, dar oamenii au tot mai puţini bani pentru traiul zilnic, producţia creşte, criza trece, dar românii o duc tot mai prost.

Tot ceea ce contează pentru Guvernarea portocalie este faptul că acum ei sunt la putere şi acum ei conduc totul, ei decid ce se întâmplă, cum arată realitatea, ce şi cum trebuie spus. În concluzie, visul premierului Boc îl reprezintă reîntoarcerea la politica pumnului în gură.