Gheorghe Ciocan
Gheorghe Ciocan

Sittings of the Chamber of Deputies of April 27, 2010

  • Abstract of the sittings
  • Full-text of the sittings
  • Published in Monitorul Oficial no.65/2010
  • Video in format Flash/IOS Video - Flash & IOS

Sittings of the Chamber of Deputies of April 27, 2010

  1. Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:  
  1.82 Gheorghe Ciocan - declaraţie politică: "Există tinereţe fără bătrâneţe!";

 

Domnul Gheorghe Ciocan:

"Există tinereţe fără bătrâneţe"

Guvernarea actuală n-a găsit încă soluţii pentru ieşirea din criză, dar a inventat elixirul tinereţii. Tinereţea fără bătrâneţe a ieşit din lumea basmelor şi a devenit realitate în secolul XXI, în România. Guvernarea a rezolvat problema simplu: desfiinţând bătrâneţea. Românii nu mai au bătrâneţe, n-au decât tinereţe, prin care se înţelege perioada în care pot munci. Nici vorbă de a trăi "până la adânci bătrâneţi", bătrâneţile nu mai au adâncime, abia dacă mai au lungime. Dimpotrivă, "tinereţea", perspectiva muncii, tinde să se adâncească. Căci nu mai poate fi numită bătrâneţe perioada - tot mai scurtă - în care cetăţenii acestei ţări sunt nevoiţi să trăiască din pensie.

Când, totuşi, viaţa nu îi este amputată complet de bătrâneţe, când mai apucă să se bucure de pensie, bucuria aceasta este un coşmar: pensia e mizeră, umilitoare, chinuitoare.

Cu una din cele mai reduse speranţe de viaţă din Europa, românii aproape că nu ar mai fi nevoiţi să contribuie la fondul de pensii. Nu mai are sens. Pentru ce să plătească lună de lună zeci de ani la bugetul de pensii, dacă nu mai au parte de ea?

Când se întâmplă să aibă, totuşi, parte de ea, pensionarii n-au nicidecum o bătrâneţe liniştită, lipsită de griji. Dimpotrivă, la bătrâneţe sporesc şi se înteţesc grijile. Dacă tânărul e neliniştit, atunci bătrânul e şi mai neliniştit. Căci tânărul mai are avantajul sănătăţii, pe când pensionarul trebuie să se gândească în primul rând la medicamente care să-i susţină o sănătatea în declin. Apoi, dacă n-a participat vreodată la greve şi mitinguri, dacă a fost prea ocupat cu munca, pensionarul are toate şansele să o facă la bătrâneţe. Nevoit să-şi cerşească un trai decent, el devine la bătrâneţe un demonstrant, un protestatar. în alte ţări, în care statul se îngrijeşte de cetăţenii lui, pensionarii îşi petrec bătrâneţile călătorind, vizitând locuri la care visau în tinereţe. La noi, călătoreşti unde nici n-ai visat: la farmacii şi spitale, iar vizitele sunt ale medicului nu ale tale.

Dacă este adevărat că guvernarea de dreapta a transpus basmul în realitate, atunci şi reciproca este valabilă: "basme!" se poate spune despre măsurile guvernului în ce priveşte pensiile şi pensionarii.

Or, basmele sunt făcute spre a fi povestite copiilor, nu oamenilor mari, aşa cum se întâmplă acum.