Parliamentary debates

Domnul Gheorghe Ciocan:

"Strategia anticriză a Guvernului: să dăm ţării cât mai mulţi şomeri"

Una din cele mai importante probleme sociale - cel puţin din perspectiva unui partid social-democrat - nu numai pe timp de criză, dar mai ales atunci, este cea a locurilor de muncă. Este adevărat: criza pe care o traversăm este una din cele mai dure. La fel de adevărat este faptul că nu la noi în ţară se află cauza ei. Tot atât de adevărat, însă, este şi că actuala guvernare pare depăşită de ea.

De fapt, politica guvernului nu este anticriză, ci de conformare la criză. Dacă e criză, atunci trebuie să dăm afară oameni - par a spune guvernanţii, crezând că astfel luptă împotriva crizei. În fond, guvernul luptă împotriva celor care lucrează şi care n-au altă şansă decât să înţeleagă că criza e ca o urgie, un fenomen al naturii sau un blestem împotriva căruia nu se poate face nimic.

Guvernul nu are o strategie împotriva crizei, are un plan de întâmpinare a crizei, de acomodare la criză, de pliere la criză. De parcă n-ar fi de-ajuns pierderea de locuri de muncă din sectorul privat, Guvernul vrea să le reducă şi pe cele de la stat.

Conform ultimelor date ale Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, la 31 ianuarie erau deja peste 740.000 de şomeri, rata şomajului ajungând la 8,1%.

Şi ce intenţionează Guvernul să facă? Să producă şi mai mulţi şomeri. Să disponibilizeze şi mai mulţi muncitori: din educaţie, sănătate, administraţie.

Astfel, actuala guvernare prezintă incapacitatea de a răspunde crizei drept soluţie la criză, utilizând cel mai la îndemână şi cel mai simplu instrument de reducere a cheltuielilor: reducerea numărului salariaţilor. Şi, pentru a nu stârni revolta pe deplin justificată a acestora, recurge la un subterfugiu: şomajul tehnic. O măsură de compromis care nu face decât să amâne eşecul unei politici economice falimentare.

Poate că cea mai bună măsură anticriză ar fi aceea ca Guvernul să şi-o aplice chiar asupra sa: să se dea singur afară şi să intre în şomaj. Fie şi tehnic. Nici nu ar mai ieşi oamenii în stradă pentru a protesta. Ar ieşi ca să se bucure.