Parliamentary debates

Domnul Ion Stan:

"Interpelări parlamentare"

Cum, în România, nimic nu mai este ceea ce pare, astăzi lansez în spaţiul dezbaterilor parlamentare declaraţia politică "Interpelări parlamentare".

Cuvântul înainte-mergător al acestei declaraţii este "Lumea este un loc periculos. Nu din cauza celor care fac rău, cât a celor care ştiu ori privesc şi-i lasă să facă"

Adresez primului-ministru zece întrebări în legătură cu nouă dintre paradoxurile guvernării cu care continuă "cu nesimţire", ca să-1 citez, să streseze un popor a cărui răbdare nu ar mai trebui să o mai încerce.

Asta pentru că inegalabilul, incredibilul şi inabordabilul prim-ministru conduce Guvernul având o ţintă de acum evidentă: o Românie cu o alcătuire paradoxală, tot mai greu sistematizabilă şi, de aceea, tot mai greu de guvernat. Pe cale de consecinţă, vă interpelez, domnule prim-ministru, cerându-vă grabnica precizare de poziţie asupra următoarelor consecinţe ale guvernării:

Paradoxul numărul 1: Una dintre neobişnuitele performanţe ale Guvernului este să avem un coeficient imens de poluare (în aer, în apă şi pe pământ), fără să avem o mare industrie. Industria noastră este sublimă, dar imperceptibilă altfel decât prin cantitatea de toxine pe care o emană.

Aşadar, domnule prim-ministru, ne otrăvim fără otravă sau, mai exact, obţineţi otravă din orice?!

Paradoxul numărul 2: Avem medici foarte buni şi spitale foarte proaste. E inexplicabil cum poţi avea medici de calibru, când mai tuturor le lipseşte instrumentarul necesar pentru a-şi face meseria onorabil.

Aşadar, domnule prim-ministru, medicii salvează poporul, dar îl omoară sistemul?!

Paradoxul numărul 3: Un alt mare miracol, avem o mare concentrare de "atracţii turistice", cheltuiţi multe miliarde pentru promovarea turismului, dar lipsesc turiştii.

Aşadar, domnule prim-ministru, când veţi generaliza un mod de teleportare a turiştilor, aşa încât ei să ajungă în faţa frumuseţilor patriei fără să aibă nevoie de drumuri, de hoteluri şi de servicii?

Paradoxul numărul 4: Ne lăudăm cu elevi eminenţi, foarte bine calificaţi la felurite olimpiade internaţionale, dar ţara este îngrijorată că învăţământul autohton e în criză, că profesorii s-au descalificat, că şcolile sunt delabrate şi salariile sunt mici.

Aşadar, domnule prim-ministru, de cât timp mai aveţi nevoie ca şcoala românească să scoată numai subproduse intelectuale pentru a nu fi contrazisă nevoia de reformă de rezultatele excepţionale obţinute în competiţiile internaţionale?

Paradoxul numărul 5: Avem tradiţii agrare incontestabile, pământ fertil, mână de lucru, dar nu prea mai avem agricultură.

Aşadar, domnule prim-ministru, cât timp de acum încolo în România se va mânca pâine turcească, fructe şi legume comunitare, carne şi produse din carne importate din toată lumea?

Paradoxul numărul 6: Suntem săraci, dar s-a umplut ţara de automobile pretenţioase, cârciumile sunt pline, călătorii români se înghesuie prin avioane transeuropene şi transatlantice cu bagaje de apocalipsă.

Aşadar, domnule prim-ministru, când veţi scoate la lumină economia subterană şi veţi eradica evaziunea fiscală, fără teama că veţi atenta la resursele clandestine ale puşculiţei de partid şi ale mitei politice?

Paradoxul numărul 7: Suntem patrioţi, dar n-avem patriotism. Adică nu ne preocupă cultivarea limbii strămoşeşti, viitorul imediat şi concret al ţării, istoria, monumentele şi instituţiile ei.

Aşadar, domnule prim-ministru, dumneavoastră care ştiţi ce vor românii fără să-i întrebaţi, de ce primul gând al guvernanţilor, când îşi amintesc de ţărişoară, e cum s-o delapideze?

Paradoxul numărul 8: Avem şomaj, dar muncim la negru.

Aşadar, domnule prim-ministru, când veţi elimina aberaţiile politicilor fiscale prin care prostituaţi piaţa muncii?

Paradoxul numărul 9: Pe măsură ce avem elite mai puţine, puterea arată faţă de ele un dispreţ tot mai mare.

Aşadar, domnule prim-ministru, când Guvernul va respecta inteligenţa naţională şi-i va solicita competenţele, ca să nu mai conduceţi România pe un drum înfundat?

Orice analiză a României contemporane se blochează la un moment dat în paradoxuri asemănătoare. Inventarul lor pare infinit.

Întrebarea - interpelare nr. 10: Când veţi conştientiza, dacă nu vă este prea greu ori imposibil, domnule prim-ministru, că, în rezumat, sub guvernarea ce o administraţi, ori avem evoluţii interminabile care nu culminează niciodată într-un scop atins, ori avem împliniri care nu se justifică prin nicio evoluţie. Ori drum fără ţintă, ori ţintă fără drum?

Pe săptămânile viitoare, domnule Boc, dacă veţi mai fi prim-ministru!