Parliamentary debates

Domnul Vasile Popeangă:

"Democraţie de speluncă"

Din "meciul" dintre preşedinte şi magistraţi ajunge la populaţie un semnal pentru care eticheta de "îngrijorător" este necuprinzătoare, cuvântul "devastator" fiind mult mai aproape de realitate. Deoarece preşedintele a făcut enorma greşeală într-o ţară democratică - pentru care nu doar se dau demisii, ci se poate lăsa chiar cu război civil - de a îndemna justiţia să ţină cont nu de legi şi de reguli, ci de cât de plin este buzunarul acuzatului! Cu alte cuvinte, dacă buzunarul este autodeclarat a fi gol, atunci se poate echivala acest lucru cu acela că fapta nu există, iar făptaşul nu poate fi tras la răspundere!

Din păcate, în cazul guvernului, s-a dovedit că nu este sărac, ci doar se preface că este sărac, pentru a scăpa mai uşor basma curată, furând de la săraci ca să dea la bogaţii din clica proprie! Căci nu s-au găsit câteva milioane de euro pentru a menţine sistemul sanitar pe linia de plutire, însă acele milioane s-au împărţit pentru a face două-trei ştranduri. Bineînţeles, sub pompoasa denumire de "investiţii", fapt ce dovedeşte că acest guvern este atât de habarnist, încât nici măcar nu ştie că o cheltuială neeconomicoasă (risipă cu ambele mâini, adică) niciodată nu poate fi o investiţie!

încă de pe vremea liceului, la primele noţiuni de economie, orice elev învaţă că investiţia reprezintă o plasare de capitaluri în întreprinderi industriale, agricole, comerciale etc., cu scopul obţinerii de profituri. Care este profitul scos dintr-un patinoar sau dintr-un ştrand care, după tăierea panglicii, este imediat închis, autointitulaţi dibaci portocalii? Ia zii, Nuţa Priceputa, care este profitul ţării scos dintr-un teren de fotbal amenajat într-un sat în care mai sunt doar vreo 10 pensionari? Sau dintr-un teren de fotbal în pantă? Şi atunci, despre ce investiţii sau pricepere managerială a miniştrilor vorbim? Deci, se dovedeşte că pentru prostii se găsesc toţi banii din lume, doar pentru ceva util, în folosul cetăţeanului contribuabil, nu se poate nimic - nu-s bani!

Iată că vrăjelile pe care le spunea preşedintele ca să culpabilizeze unul dintre puţinele bastioane ale democraţiei nu stau în picioare! în plus, rolul justiţiei nu este să determine de unde să se facă rost de bani pentru îndreptarea unei situaţii, ci să arate că acela care a creat această situaţie e doar un papagal amărât care habar n-are de capul lui şi face toate prostiile posibile din lume în speranţa că vine preşedintele să-i ia apărarea şi să nu fie tras la răspundere! Rolul justiţiei e să arate vinovatul şi să participe la îndreptarea greşelii! Unde a mai auzit Traian Băsescu, în lumea asta, un preşedinte sau alt conducător de stat democratic zicând: "Daţi-le-n acolo de hotărâri ale justiţiei, de separări ale puterilor în stat: doar eu şi guvernul ştim ce e just în ţara asta, aşa că doar noi hotărâm, justiţia poate sta pe tuşă şi să ia notiţe de la măreaţa noastră înţelepciune olimpiană"? în ce ţară din Uniunea Europeană a mai auzit Traian Băsescu de vreun conducător de stat care trasează sarcini justiţiei ca să nu şi facă treaba şi să favorizeze incompetenţa puterii?

în vreme ce, din 2009 şi până în prezent, nu poate nimeni să enunţe măcar un singur lucru pozitiv făcut de către actuala putere (demonstraţii făcute chiar din sânul actualei coaliţii, de către oameni care încă nu şi-au pierdut simţul realităţii), iată că vine "responsabilul" epigon prezidenţial Traian Băsescu să ceară justiţiei să renunţe benevol la rolul şi funcţiile sale în statul român şi să intre în cârdăşia portocalie, ca să salveze tenderul unui executiv care se plimbă pe marginea genocidului! Deci, Băsescu crede că vinovatul nu e cel care greşeşte, ci acel care arată cine a greşit! Nu e vinovat cine încalcă legile, ci acel ce depistează asta, şi îl arată cu degetul pe făptaş şi mai şi cere revenirea la normalitate!

Iată un motiv mai mult decât suficient să cerem demisia lui Traian Băsescu şi a cabinetului Boc, măcar pentru imixtiunea în treburile altei puteri în stat - puterea judecătorească, fapt de neconceput într-o democraţie, fie ea şi originală, sau, ca să se înţeleagă chiar şi la Cotroceni, democraţie de speluncă...